Cultura Occidentală sub asediul marxismului cultural

Definiția mincinoasă a ”marxismului cultural” - un concept utilizat de către

mediile conservatoare și de extremă dreapta, preponderent americane, conform cărora

”Școala de la Frankfurt” și alți gânditori politici de stânga, se află la originea unui

complot care vizează distrugerea culturii occidentale prin promovarea ”teoriei critice”.

Potrivit aceleiași abordări, conceptul este folosit și dezvoltat de către gânditori ca

William S. Lind, Pat Buchanan, Paul Weyrich iar abordarea sa contemporană a fost

inițiată de Michael Minnicino într-un eseu publicat în anul 1992. Deci, iată cum niște

gânditori de dreapta și conservatori au inventat un concept cu o puternică conotație

emoțională (”marxism”!), pentru a combate niște teorii și politici de stânga!

Adevărul!

Începuturile. În februarie 1848, Karl Marx și Friedrich Engels

publicau lucrarea ”Manifestul Partidului Comunist”,

lucrare pe care se bazează doctrina comunistă, care

propovăduia unirea tuturor muncitorilor, dincolo de

granițele statelor naționale (”Proletari din toate

țările, uniți-vă!”), pentru a lupta împreună împotriva

dușmanului comun - capitaliștii și capitalismul - pentru

a instura o noă ordine politică și economică mondială

- comunismul, bazat pe proprietatea monopolistă de

stat asupra economiei.

Profeția nu numai că nu s-a împlinit, dar în timpul primului

război mondial, proletarii s-au dovedit a fi loiali națiunilor lor,

valorilor societății în care trăiau și credinței în Dumnezeu,

luptând unii împotriva altora, fără nici o ”conștiință de clasă”

care, potrivit doctrinei marxiste, ar fi trebuit să-i impiedice, în

numele ”interesului comun” - lupta împotriva burgheziei.

De ce nu s-a împlinit? Pentru că, doctrina comunistă, destinată proletarilor, care

erau singurii ei beneficiari, nu a putut fi internalizată și materializartă la nivelul acestei

clase, din simplul motiv că proletariatul secolului al XIX-lea și al începutului de

secol XX, nu aveau nici capacitatea intelectuală și nici deschderea necesară

pentru așa ceva. Păstrătorii și purtătorii idealului comunist au fost intelectualii,

seduși de această frumoasă construcție teoretică care se sprijinea pe premise la

care intelectualii erau deosebit de sensibili - egalitatea dintre oameni,

exploatarea omului de către om (care neagă egalitatea), echitate și dreptate

socială. Dar, numai cu suportul intelectualilor idealurile comuniste, marxismul, ar fi

rămas doar la nivelul bibliotecilor.

Marea finață mondială - Wall Street - interesată de comunism.

Mai era nevoie și de un sprijin concret, material și, culmea, el a venit tocmai de la

cei mai mari profitori ai orânduirii capitaliste - Marele capital financiar (”The Trust

of Money”), concentrat, în acea perioadă (sfârșit de secol XIX și început de secol XX)

în New York, pe Wall Street. ”The Trust of Money” nu se mai mulțumeau cu

câștigurile pe care le asigura mecanismul economiei de piață capitaliste, unde

”jucătorii” erau modești ca putere economică și anvergură. Cu totul altfel ar fi stat

lucrurile dacă, așa cum spunea Marx, mijloacele de producție, prin revoluție

comunistă, ar trece în mâna statului. Un stat proprietar a tot ceea ce înseamnă

mijloace de produsție și resurse naturale poate fi un adevărat partener de afaceri

pentru marele capital financiar, mai ales că guvernele pot fi ”controlate” tot prin

forța banului.