Analiza Multifactoriala

CURS 1

NECESITATE, OBIECTIVE ŞI STRUCTURA SISTEMULUI DE METODE DE ANALIZĂ FACTORIALĂ MULTIFACTORIALĂ

În analiza fenomenelor şi proceselor economico-sociale, a mutaţiilor cantitative şi calitative intervenite în manifestările acestora, un rol important îl are cunoaşterea factorilor de influenţă şi variabilitatea acestora în condiţii concrete de timp, de spaţiu şi din punct de vedere organizatoric.

Cunoaşterea complexului de factori semnificativi de influenţă - sursă a variaţiei variabilelor observabile – în conexiunea lor, pentru a stabili legăturile de cauzalitate, prezintă o importanţă teoretică şi practică deosebită, deoarece eficienţa oricărei acţiuni, a oricărei decizii de acţiune – la nivel micro şi macro – este condiţionată de cunoaşterea în profunzime a realităţii obiective, a proceselor şi împrejurărilor care contribuie într-o formă nespecifică la producerea şi manifestarea în timp şi/sau spaţiu a fenomenului rezultativ cercetat.

Manifestarea în timp şi spaţiu a oricărui fenomen rezultativ nu poate fi atribuită interacţiunii mecanice a unei mulţimi de factori. Însăşi teoria factorilor de producţie utilizată în studiul economiei de piaţă evidenţiază necesiatea de a privi factorii în unitatea şi interacţiunea lor, în sistem, luându-se în considerare rolul esenţial sau neesenţial al acestora în diferite domenii ale vieţii economico-sociale.

În termeni generali, factorii pot fi priviţi ca un ansamblu de condiţii care – pe baza relaţiilor de la cauză la efect – determină ca un fenomen sau eveniment să se producă sigur, să nu se producă, sau apariţia lui să aibă un caracter aleator. În ştiinţele naturii, în anumite condiţii specifice, evenimentul poate fi sigur sau imposibil. Astfel, la o presiune atmosferică normală şi o temperatură cuprinsă între zero şi 100°C, cu certitudine apa nu îngheaţă; cu certitudine, apa nu poate sta în stare lichidă atunci când nu sunt îndeplinite anumite condiţii de presiune atmosferică şi temperatură. Alt exemplu, drumul parcurs de un corp în cădere liberă în vid depinde de acceleraţia gravitaţiei (g) şi de timp (t). Dacă vom considera spaţiul parcurs ca o variabilă rezultativă, iar timpul şi acceleraţia gravitaţiei ca factori de influenţă, legtura cauzală, poate fi exprimată matematic prin funcţia stabilită de Galilei pe cale experimentală şi apoi dedusă matematic din legile generale ale mecanicii.

Prin urmare, în ştiinţele exacte efectul factorilor de influenţă asupra fenomenului rezultativ poate fi măsurat cu exactitate, dacă se cunosc legile mecanicii, fizicii etc., sau poate fi determinat pe cale experimentală.

Pentru două momente distincte efectul se determină folosind principiul creşterii totale a funcţiei. Analiza factorilor care determină creşterea totală - situaţie întâlnită şi în economie – se realizează prin metode şi tehnici de descompunere aritmetică, geometrică sau alebrică (ex. Iq=IwIT).

Principiul determinării cauzale îşi găseşte de asemenea expresia cea mai elocvebtă în ecuaţiile diferenţiale aplicate în studiul fenomenelor reale.

În ştiinţele sociale, datorită complexităţii fenomenelor, generată de un număr mare de factori care condiţionează producerea, nivelul şi evoluţia fenomenelor de masă - din care unele pot fi controlate şi altele nu – apariţia unui eveniment poate avea un caracter aleator. Aceasta nu înseamnă că între complexul de factori şi evenimente nu există o legătură obiectivă, necesară. În ştiinţele economico-sociale există o clasă de evenimente, care corespunzător unui ansamblu de condiţii date, în unele cazuri, evenimentele se produc, iar în altele nu. În asemenea situaţii, se impune să observăm evenimenetele pe un număr mare de cazuri pentru a ajunge la o anumită concluzie, ţinând seama de frecvenţa realizării şi a nerealizării lui. Această frecvenţă prezintă o măsură obiectivă a apariţiei evenimentului ce se manifestă cu regularitate într-un număr mare de cazuri posibile.

De exemplu, timpul de funcţionare a unei instalaţii între două reparaţii capitale depinde de un număr foarte mare de factori (calitatea şi uzura utilajelor, calitatea reparaţiilor, regimul de funcţionare etc.), dintre aceştia numai unii pot fi individualizaţi şi cuantificaţi.

Deoarece orice fenomen rezultativ poate fi determinat de un număr mare cauze, prin experiment, se încearcă ca din acestea să se izoleze un număr redus de factori care să fie supuşi controlului. În domeniul economic şi social nu sunt posibile asemenea simplificări în vederea experimentării, deorece fenomenele din aceste domenii sunt deosebit de complexe, ca rezultat a unui număr mare de fcatori care acţionează cu intensitate şi sensuri diferite. Ca urmare, cercetarea acestor fenomene presupune utilizarea de date şi informaţii statistice pentru a desprinde care sunt cauzele mai importante care influenţează, utilizând în acest sens metode specifice de clasificare şi clusterizare, de grupare, comparare, asociere etc. Deci, este foarte importantă şi necesară identificarea factorilor principali de influenţă, a interdependenţelor dintre aceştia care au ca rezultat un anumit efect.

Legătura de cauzalitate implică, nu numai cunoaşterea factorilor care determină efectul, ci şi a sensului, a intensităţii acţiunii precum şi mărimea efectului, a părţii care revine acţiunii principale a fiecărui factor şi a interacţiunii lor.

Teoretic, pot fi formulate diferite ipoteze cu privire la relaţiile cauzale, dar aceste ipoteze se cer verificate practic prin: documente, probe şi dovezi indirecte, date din diferite surse sau eşantioane reprezentative alcătuite pe scheme corespunzătoare de selecţie.

În aceste situaţii experimentul are ca obiectiv principal să izoleze din mulţimea factorilor, pe cei care ar constitui cauza ipotetică a fenomeneului sau, dimpotrivă, efectul ipotezei.