Compendiu statistică

CAPITOLUL I.

NOTIUNI INTRODUCTIVE ÎN STATISTICA

SOCIAL-ECONOMICA.

1. Evolutia social-economica a statisticii.

- Forme de evidenta asimilate celor de azi ale statisticii  necesare procesului de prelucrare, aparute înca din antichitate (recensaminte periodice ale populatiei, evidenta nasterilor, casatoriilor si a deceselor pe lânga marele temple, evidente despre constructia piramidelor egiptene, inventarierea pentru marime si structura averilor, evidente în scopuri militare si fiscale, organizarea unor servicii de evidenta numite tabularium si altele;

- Aparitia statisticii descriptive atât ca activitate practica necesara conducerii statului, cât si ca disciplina predata în universitati (de exemplu: scoala italiana înca din sec. XIII-XIV; scoala germana de statistica descriptiva din sec XVII-XVIII si altele).

- Aparitia primului curs de Statistica descriptiva, Notatia rerum publicorum (1660) al profesorului Hermann Conring (1606-1681) si un secol mai târziu Gottfried Achenwall (1719-1772) introduce la Universitatea din Gottingen o noua disciplina intitulata Statistica, specificând ca acest termen provine de la cuvântul Status cu sensul de situatie, stare.

- Aparitia în Anglia a scolii Aritmetica politica, reprezentata prin W. Petty (1623-1687), Edmund Halley (1656-1742) si John Graunt (1620-1674);

- Aparitia calculului probabilitatilor, care a dus, mai târziu la formarea Statisticii matematice a caror reprezentanta sunt: Iacob Bernoulli (1654-1705); K.F. Gauss (1775-1855),; P.S. Laplace (1740-1827); S.D. Poisson (1781-1840); A. Quetelet (1796-1874) si altii;

- Diferentierea Statisticii matematice ca ramura a matematicii de Statisticile aplicate în diferite domenii din natura; tehnologie si societate, care apartin stiintelor naturii, stiintelor tehnologice si stiintelor sociale si economice, ca de exemplu Biostatistica, Statistica chimica, Statistica social-economica, statistica demografica. Acest proces de diferentiere continua si astazi, în special în cadrul statisticii sociale si economice unde a aparut diferentierea pe ramuri de activitate (industriala, agricola, comerciala, a turismului, financiara-bancara, etc.) sau de sinteza: statistica calitatii vietii, statistica costurilor, statistica muncii si a eficientei folosirii resurselor; statistica teritoriala si altele.

- Institutionalizarea activitatii practice de statistica în paralel cu dezvoltarea ei ca stiinta. La sfârsitul sec. XVIII-lea apar primele birouri oficiale de statistica, care se transforma treptat în institutii centrale, unele cu caracter guvernamental (de exemplu în Suedia în 1796, în 1797 în Norvegia, în 1800 în Franta, în aprilie 1859 Muntenia, în iunie 1859 în Moldova, iar din august 1862 se unesc sub denumirea de Oficiul statistic pentru Principatele Unite . În prezent functioneaza sub denumirea de Institutul National de Statistica. Pe lânga institutiile nationale de statistica au aparut institutii internationale în cadrul O.N.U. si a tuturor organizatiilor internationale, de munca, sanatate, turism etc.

2. Obiectul statisticii social-economice

OBIECTUL STATISTICII SOCIAL-ECONOMICE: STUDIUL FENOMENELOR SI PROCESELOR SOCIAL-ECONOMICE DE MASA, VARIABILE CA FORMA DE MANIFESTARE INDIVIDUALA ÎN CADRUL CARORA ACTIONEAZA SUB FORMA DE TENDINTA LEGILE STATISTICE. PRINCIPALA PROPRIETATE A ACESTUI FENOMEN ESTE VARIABILITATEA ÎN TIMP, SPATIU SI CA FORMA DE ORGANIZARE, DAR CARE POTRIVIT LEGII NUMERELOR MARI EA SE COMPENSEAZA RECIPROC FATA DE LINIA GENERALA DE TENDINTA CE EXPRIMA ESENTIALITATEA FENOMENELOR LEGITATEA LOR DE APARITIE SI DEZVOLTARE.

Fenomenele de masa se mai numesc si :

- fenomene de tip colectiv deoarece legea este valabila pentru întregul ansamblu si numai întâmplator se verifica în fiecare caz în parte, sau

- fenomene de tip statistic sau stochastic pentru ca ele se supun legilor statistice, sau

- fenomene aleatoare pentru ca între factorii de influenta exista si o componenta aleatoare, a carei influenta potrivit actiunii legii numerelor mari, într-un numar suficient de mare de cazuri individuale întâmplator distribuite, abaterile între unu si altul se compenseaza reciproc fata de linia generala de tendinta care exprima esentialitatea fenomenelor studiate, raportate la conditii date de timp, spatiu si mod de organizare, daca se admite ipoteza ca factorii aleatori urmeaza la limita o distributie normala cu media egala cu 0 si dispersia egala cu 1 sau

- fenomene atipice pentru ca forma lor de manifestare individuala este diferita, sau

- fenomene nedeterministe ca urmare a faptului ca modul de asociere a factorilor esentiali cu cei neesentiali, a celor sistematici cu cei aleatori se poate schimba în timp, în spatiu sau ca forma organizationala, ceea ce face ca previziunea lor sa se faca potrivit principiilor teoriei probabilitatilor, într-un câmp de evenimente posibile, a carui variatie poate fi estimata prin atestarea unui interval de eroare probabila.

Fenomenele social-economice de masa se întâlnesc în toate comportamentele vietii economice si sociale si ele nu pot fi studiate decât cu ajutorul metodelor statistice. Rezultatele cercetarii lor se regasesc în datele statistice publicate de Institutul National de Statistica în anuare, breviare si buletine statistice precum si în diferite studii publicate în edituri si reviste de specialitate si de Organizatiile Internationale.

Metoda statisticii social-economice este formata din totalitatea procedeelor si operanzilor specifici de culegere, prelucrare si analiza statistica a fenomenelor din realitatea economica si sociala în cadrul carora activeaza legile statistice. Ele sunt prezentate în cursul de Statistica teoretica denumita si