Curs Statistică

SCOPUL UNITÃtII DE CURS

-Familiarizarea cursantilor cu problemele principale ale statisticii inferentiale aplicate în psihologie;

-Informarea cursantilor asupra principalelor tipuri de aplicatii ale statisticii inferentiale în domeniul

psihologic de cercetare;

-Informarea cursantilor asupra specificului variabilelor psihologice supuse procesului de prelucrare

statisticã;

-Informarea cursantilor asupra limitelor interpretãrii statistice în cercetarea psihologicã

OBIECTIVE OPERAtIONALE

În urma studierii acestei unitãti de curs, studentii trebuie sã-si formeze urmãtoarele deprinderi

intelectuale:

-Sã opereze cu principalele concepte statistice aplicate în domeniul psihologiei;

-Sã precizeze principalele scale de mãsurã utilizate în domeniul cercetãrii psihologice si sã distingã

specificul acestora în cazul unor cercetãri concrete;

-Sã precizeze situatiile de aplicare în psihologie a conceptelor statistice referitoare diferentierea si

asocierea seriilor de valori ale unei variabile;

-Sã precizeze specificul principalilor indicatori statistici si sã cunoascã etapele calculãrii lor.

-Sã precizeze sensul si non-sensul indicatorilor statistici;

-Sã precizeze sensul diferitelor abateri de la distributia normalã;

-Sã poatã utiliza corect datele continute în tabelul anexã.

EVALUARE

Se va realiza în cadrul unui examen scris la sfârsitul semestrului. Pentru examen se vor stabili douã

tipuri de subiecte: un tip referitor la teoria statisticã si un tip referitor la aplicarea în practicã a

cunostintelor dobândite. În cadrul activitãtilor tutoriale se vor exersa subiectele cu caracter practic si se

va verifica realizarea exercitiilor de la sfârsitul capitolelor. Tipurile de subiecte pentru examen vor fi egal

ponderate pentru nota finalã obtinutã la examen

STATISTICÃ I

93

INTRODUCERE

Într-o definitie succintã, statistica este un ansamblu de metode care au drept obiect colectarea,

organizarea, tratamentul si interpretarea datelor de observatie care se referã la grupuri de persoane

sau de obiecte. Existã discutii, care nu vor fi comentate în manualul nostru, asupra autonomiei statisticii

ca stiintã, din cauza faptului cã o bunã parte din metodele statisticii apartine domeniului matematic, în

consecintã se sustine cã statistica nu ar fi decât matematicã aplicatã, afirmatie care nu poate fi

contestatã. Însã, dezvoltarea statisticii a prilejuit dezvoltarea unor modalitãti de abordare a studiului

datelor si a unor exigente metodologice de cercetare specifice care-i o conferã un statut aparte,

inconfundabil în ansamblul stiintelor moderne.

Disciplina statisticii are o vastã arie aplicativã, în domenii dintre cele mai diverse. Este foarte

greu de indicat un domeniu al activitãtilor teoretice si practice în care sã nu-si gãseascã utilitatea.

Statistica aplicatã în psihologie va expune câteva consideratii teoretice strict necesare, fãrã sã se

preocupe de fundamentarea matematicã a procedeelor folosite, chestiune care preocupã specialistii în

statisticã teoreticã, si va insista asupra specificului aplicativ al unor proceduri statistice în cercetarea

psihologicã sau în practica profesionalã ce presupune prelucrarea si interpretarea datelor. Interventiile

statistice din domeniul psihologic se referã mai ales la acele date care provin de la grupuri de

persoane, dar acest aspect nu poate fi generalizat.

Originile preocupãrilor statistice pot fi defalcate în functie de considerarea acestora drept practici

istoriceste atestate sau drept contributii stiintifice sistematizate. În primul caz se poate vorbi de o

existentã milenarã (5-milenii) a acestora, în al doilea caz de una secularã (4 secole anterioare). Nevoia

de a colecta date cantitative asupra populatiei si conditiilor sale materiale de existentã se face simtitã

din momentul în care apar comunitãtii umane organizate (semnul aparitiei acestora este dat nasterea

institutiilor de reglare a desfãsurãrii vietii în comunitate, aparitia statelor constituind forma evoluatã a

unor astfel de institutii). În China, Egipt, Grecia si Roma anticã apar recensãminte cerute de functionarii

administrativi, practici continuate în evul mediu (releveurile realizate la ordinele lui Charlemagne,

Domesday Book a lui Wilhelm Cuceritorul, spre 1090) si în începuturile perioadele moderne ale istoriei,

prin numeroase inventare sau releveuri realizate ca urmare a unor ordonante regale sub impulsul lui

Sully, a lui Colbert si a lui Vauban.

În secolul al XVII-lea se profileazã concepte relative la bazele si la mijloacele studiilor statistice,

deci putem vorbi începuturile statisticii teoretice. În aceastã perioadã îsi contureazã aparitia a douã scoli

de gândire în acest domeniu. scoala germanã, numitã si scoala descriptivã, de la care pare cã derivã

cuvântul statisticã (cuvântul german die Statistik), este fondatã de cãtre Herman Conring (1606-1681),

profesor la Universitatea din Helmstadt, ale cãrui contributii vor fi continuate prin Gottfried Achenwall

(1719-1772). Cea de-a doua scoalã, denumitã aritmetica politicã are ca fondatori pe John Graunt

AUREL STAN

94

(1620-1764), Gregory King (1648-1712), Edmond Halley 1656-1742) si pe sir William Petty (1623-

1687), si pune în evidentã, dincolo de descriere, anumite permanente statistice, de exemplu raportul

numãrului de nasteri masculine si acela al celor feminine. Edmond Hailley prezintã un tabel de

mortalitate care este baza lucrãrilor actuariale contemporane, apoi un reprezentant al scolii germane,

Johann Peter Süssmilch (1707-1767), publicã importante lucrãri asupra procentului de masculinitate la

nastere si asupra evolutiei acestuia pânã la vârsta de 20 de ani.

De o deosebitã importantã în fundamentarea teoreticã a statisticii este aparitia, în 1812, a lucrãrii

lui Pierre Simon de Laplace (1749-1827), intitulatã “Teoria analiticã a probabilitãtilor”, care pune în

evidentã avantajele care pot fi trase din aceastã teorie în studiul fenomenelor naturale. În care cauzele

sunt prea complexe pentru a le putea cunoaste exhaustiv si a le analiza individual.

Ca expresie a dezvoltãrii statisticii, apar o serie de statistici autonome consacrate anumitor

domenii de specialitate precum statistica aplicatã în mecanicã, agronomie si economie, a cãror

dezvoltare nu are rost în lucrarea noastrã simplificatã. Cele mai multe din aplicatiile statisticii se aflã,

fãrã îndoialã, în domeniul economic si administrativ.

Nu încercãm sã facem o istorie amãnuntitã a statisticii, lucrare care ar trebui sã fie deosebit de

laborioasã, ci sã punctãm momente importante ale evolutiei acesteia, legate de aplicarea acestei

discipline în domeniul stiintelor sociale. Începutul în aceastã privintã este fãcut de savantul belgian

Adolphe Quetelet, care a avut preocupãri stiintifice de o largã diversitate în domeniul aplicatiilor

statisticii.