Demografie

CURS NR.I

OBIECTUL SI ISTORICUL STIINTEI

Cuvântul ,,demografie” vine din limba greacă şi este format din cuvântul ,,demos” care înseamnă popor şi ,,graphe” care înseamnă descriere. Demografia, deci, este ştiinţa care are ca obiect populaţiile umane pe care le studiază sub aspectul numărului şi al repartizării geografice, structurii după diferite caracteristici demografice şi socio-economice, evoluţiei lor, precum şi al factorilor ce determină schimbările numărului şi structurii pentru a pune în lumină regularităţile după care se produc fenomenele demografice. In acest scop demografia foloseşte cu precădere metode cantitative-statistice, matematice, modele. Sub raport istoric demografia a apărut odată cu statistica, desprinzându-se treptat de sub ,,tutela” ei, pentru a deveni o ştiinţă autonomă. Datorită aspectului dual-biologic şi social- al fenomenelor sale demografia a cunoscut un proces de ,,biologizare” şi, actual, mai recent, de ,,socializare”. In consecinţă, se pot distinge două abordări ale demografiei: -în sens îngust, corespunzând specificităţii obiectului ei, demografia studiază cu metode statistice-matematice populaţiile umane, concentrându-şi atenţia asupra fertilităţii, mortalităţii, nupţialităţii şi migraţiei; -iar în sens larg, corespunzând caracterului interdisciplinar al obiectului ei, studiază în plus mobilitatea socială, structura social-economică a populaţiei şi factorii social-economici care influenţează fenomenele demografice precum şi raportul reciproc dintre populaţie şi economie.

Termenul de demografie a fost folosit pentru prima dată în lucrarea ,,Elemente de statistică umană sau demografie comparată” (Paris, 1855) de către demograful şi statisticianul francez Achille Guillard, în concepţia căruia demografia descrie masele cu ajutorul numerelor şi după sfera pe care ele o ocupă. Termenul de demografie a fost propus de către demograful francez Emile Levasseur în 1878, la cel

2

de-al doilea congres internaţional de igienă şi demografie, pentru a înlocui denumirile de ,,statistică”, ,,fizică socială”, ,,teoria populaţiei”.

Potrivit aprecierii demografului francez Daniel Villey, ,,statistica şi demografia sunt nedespărţite, ele s-au născut în aceeaşi zi: ziua primului recensământ”. După recensăminte a apărut cea de-a doua sursă informaţională, statistica stării civile, care a jucat un rol important în apariţia demografiei. Sub formă de registre parohiale, această evidenţă, introdusă în secolul al XVI-lea, consemna naşterile, decesele şi căsătoriile. In Anglia aceste înregistrări au cunoscut o mare dezvoltare, în special datorită epidemiilor de ciumă. Din 1629 au fost incluse câteva elemente noi, cu precizarea bolii şi cauza decesului. Prelucrând materialul din asemenea liste, John Graunt a elaborat celebra sa lucrare, ,,Observaţiile naturale (biologice) şi politice (sociale) pe certificatele de mortalitate mai ales cu referire la guvernare, religie, tradiţii etc.”. Această lucrare marchează constituirea demografiei ca ştiinţă datorită analizei ştiinţifice de mare ingeniozitate pe care o întreprinde autorul şi care-i permite să stabilească regularităţi şi legităţi în producerea unor fenomene demografice cum este mortalitatea, să folosească metode de estimare a populaţiei, să facă predicţii pe baza unui material statistic relativ redus, să intuiască caracterul dual al fenomenelor demografice, biologic şi social. Acolo unde informaţia era insuficientă sau lipsea cu totul, Graunt a făcut apel la eşantioane care i-au servit drept bază pentru diferite estimări. El a elaborat primele ,,tabele de viaţă” (,,tabele de mortalitate”) şi a făcut unele din cele mai timpurii evaluări ale mărimii şi tendinţelor populaţiei Londrei