Economie Politică

Tema 1 Economia – forma activităţii umane

5. Premisele activităţii economice. Sistemul nevoilor economice. Interesele economice.

6. Tensiunea dintre nevoi şi resurse. Problema fundamentală a economiei.

7. Bunurile economice şi caracteristicile lor.

8. Activitatea economică şi fazele ei.

1))))

Activitatea economică, una din formele activităţii umane, are drept scop final crearea bunurilor economice, necesare pentru satisfacerea nevoiilor materiale, sociale şi spirituale ale omului. Ea stă la înseşi temelia existenţei şi evoluţiei societăţii. Premisele iniţiale ale desfăşurării oricărei activităţi economice sînt:

a) nevoile(trebuinţele) umane şi

b) resursele necesare pentru satisfacerea acestora.

Nevoile sînt nişte cerinţe(doleanţe, necesităţi) obiective ale indivizilor şi societăţii. Nevoile constituie motorul oricărei activităţi economice.

Pe parcursul istoriei nevoile au evoluat şi s-au diversificat fără încetare.

Diversitatea enormă a nevoilor a condiţionat necesitatea clasificării lor după mai multe criterii.

În funcţie de dimensiunile existenţei umane, nevoile pot fi:

a) nevoi fiziologice (natural-biologice) – nevoia de a bea, a mînca, a se proteja contra frigului etc.;

b) nevoi spiritual- psihologice - nevoia de cunoştinţe, de dragoste etc.;

c) nevoi sociale, sau de grup, care constituie ansamblul nevoilor a căror satisfacere este posibilă doar prin acţiunea conjugată a diferitelor grupuri sociale.

După gradul lor de complexitate nevoile pot fi: a) de bază (inferioare sau elementare) şi b) superioare(sau complexe).

Trăsăturile nevoilor:

1.Trăsătura caracteristică a nevoilor constă în caracterul lor nelimitat, numărul lor crescînd fără încetare o dată cu dezvoltarea societăţii.

2. Nevoile sînt limitate în capacitate.

3. Nevoile oamenilor sînt concurente.

4. Nevoile sînt complementare(evoluiază în sensuri identice)

5. Nevoile se sting momentan prin satisfacere.

Nevoile transformate în mobiluri directe ale activităţii economice devin interese economice.

Interesele economice reprezintă nevoile umnae conştientizate de oameni şi devenite mobiluri ale confruntării şi cooperării lor în vederea obţinerii bunurilor şi seviciilor necesare satisfacerii cerinţelor.

În funcţie de nivelul la care ele se manifestă şi de modul lor de exprimare, interesele economice pot fi clasificate în:

Personale, de grup, generale, private, publice, curente şi de perspestivă, permanente şi accidentale etc.

2))))

În scopul satisfacerii nevoilor sale inividul este obligat să recurgă la valorificarea anumitor resurse, numite de obicei, resurse economice. Ce sînt acestea-

Resursele economice constituie totalitatea elementelor şi premiselor folosite de către om în activitatea sa economică pentru a obţine bunurile de care are nevoie.

Întrucît resursele economice folosite sînt extrem de numeroase şi variate, se impune clasificarea lor:

1. Resurse primare:

a) resurse umane( omul cu experinţa, calificarea şi capacităţile sale antreprenoriale starea de sănătate etc.)

b) resursele naturale(pămîntul, apele, pădurile şi bogăţiile subpămîntene de care dispune ţara, aşezarea geografică favorabilă)

2. Resursele derivate( sau acumulate), create de generaţiile trecute:

a) capitalul tehnic, sub formă de maşini, utilaje, echipamente, construcţii, sisteme de transport.

b) Cunoştiinţele şi experienţa ştiinţifică, sau cum mai este numit potenţialul inovaţional al societăţi,resursele informaţionale.

c) Resursele monetare şi valutare de care dispune societatea respectivă.

La rîndul lor rsursele naturale pot fi clasificate după mai multe criterii

Din punct de vedere al duratei folosirii sau al rezervelor disponibile res. Naturale se împart în:

a)neregenerabile sau epuizabile( zăcăminte de combustibili fosili, minereuri metalifere şi nemetalifere)

b) regenerabile(pămînt, apă, aer- ca factori de mediu pentru viaţa şi activitatea oamenilor).

Din punct de vedere al posibilităţilor de recuperare sau de reutilizare în procesele de producţie, resursele pot fi:

a) recuperabile,în care se înclud o gamă de materii prime (metal, masă lemnoasă, lînă, hîrtie etc.)

b) parţial recuperabile, în care se includ în special cele biologice. Care prin refolosiri sucesive, se degradează treptat.

c) Nerecuperabile, în care se înclud în special resursele ce se folosesc în scopuri energetice.