Extras din curs

Capitolul 1

STATISTICA – INSTRUMENT DE CUNOAŞTERE ŞI CONDUCERE

1.1. Obiectul statisticii

1.2. Apariţia şi dezvoltarea statisticii

1.3. Evoluţia statisticii româneşti

1.4. Organizarea statisticii oficiale în România

1.1. Obiectul statisticii

În cadrul societăţii, în economie, dar şi în natură şi în tehnologie, apar două tipuri de fenomene:

A. Fenomene deterministe, certe, de tip funcţional;

B. Fenomene de masă, nedeterministe, de tip statistic.

A. Fenomene deterministe, certe, de tip funcţional

Să luăm exemplul a 100 de televizoare de acelaşi tip, aflate în funcţiune, cărora dorim să le studiem caracteristicile tehnice. Exceptând cazul unor defecţiuni tehnice, fenomenul de funcţionare a fiecăruia dintre cele 100 de televizoare prezintă următoarele caracteristici:

- sunt fenomene simple, care apar ca rezultat al unei singure cauze, în cazul nostru cuplarea la reţeaua electrică;

- sunt fenomene identice, la care pe măsură ce se produce cauza, se produce şi efectul, dacă rămân neschimbate condiţiile;

- sunt fenomene ce se produc pe baza legilor dinamicii (legi ale fizicii, mecanicii, chimiei etc.);

- sunt fenomene ce pot fi cunoscute cu ajutorul metodei experimentale (de laborator).

Aceste fenomene nu fac obiectul statisticii.

B. Fenomene de masă, nedeterministe, de tip statistic

Să luăm exemplul a 100 de magazine ce comercializează acelaşi tip de televizor, cărora dorim să le studiem volumul vânzărilor. Aceste fenomene economice prezintă următoarele caracteristici:

- sunt fenomene complexe, multicriteriale, la care rezultatele sunt influenţate de acţiunea mai multor cauze izolate sau interdependente, cu caracter sistematic (permanent) sau întâmplător (necontrolabil);

- sunt fenomene asemănătoare, care apar ca o mulţime de forme individuale diferite, variabile în timp şi spaţiu, produse în condiţii de incertitudine;

- sunt fenomene ce se produc pe baza legilor statistice, care se manifestă ca tendinţă generală, abaterile întâmplătoare într-un sens sau altul compensându-se reciproc; ca urmare, legea de manifestare a acestor fenomene nu poate fi cunoscută şi verificată în fiecare caz în parte, ci numai la nivelul întregului ansamblu de cazuri individuale;

- sunt fenomene ce nu pot fi cunoscute cu ajutorul metodei experimentale (de laborator), ci prin metode statistice bazate pe o serie de abstractizări succesive prin care se reţine numai ceea ce este esenţial şi tipic în forma lor de manifestare.

Aceste fenomene fac obiectul statisticii.

În consecinţă, statistica:

a. studiază fenomenele social-economice de masă în cadrul cărora acţionează legile statistice şi care prezintă proprietatea de a fi variabile în timp şi spaţiu;

b. caracterizează latura cantitativ-numerică a fenomenelor social–economice, stabilindu-le prin intermediul indicatorilor statistici dimensiunea, structura, dinamica şi raporturile de interdependenţă;

c. reprezintă un instrument de cunoaştere şi conducere a diferitelor fenomene şi procese ale activităţii umane.

De exemplu, pentru a analiza starea turismului în România (sau într-o anumită zonă turistică) nu este suficient să studiem numai realizările fiecărui agent economic. Acestea sunt foarte diferite ca rezultat al influenţelor diverşilor factori. Prin abordarea statistică a unor astfel de fenomene de masă se realizează trecerea de la datele individuale foarte numeroase, la un sistem de indicatori specifici ansamblului. Cei mai cunoscuţi sunt indicatorii medii: cifra medie de afaceri, salariul mediu, numărul mediu de salariaţi. De asemenea, se pot calcula o serie de structuri (ponderi) ce reflectă tendinţele de dezvoltare: ponderea în total a turiştilor ce vizitează o anumită zonă turistică, ponderea femeilor în totalul angajaţilor, cota de piaţă (ponderea în cifra de afaceri totală) a celor mai performante 10 societăţi comerciale din domeniu etc.