Metode de Cercetare în Științele Sociale

Introducere

Cursul de Metode şi Tehnici de Cercetare în Ştiinţe Sociale pentru anul I Administraţie Publică are următoarele obiective:

• Să explice utilitatea cercetării sociale în administraţia publică;

• Să încurajeze gândirea riguroasă, ştiinţifică;

• Să prezinte principalele metode de cercetare din ştiinţele sociale;

• Să prezinte câteva modalităţi de prelucrare simplă a datelor cu ajutorul programului SPSS;

• Fixarea cunoştinţelor şi stabilirea unor deprinderi necesare unui cercetător prin intermediul unei aplicaţii practice.

În consecinţă, în prezentul suport de curs vor fi prezentate elemente necesare unei bune cunoaşteri a domeniului. Pentru aprofindarea subiectelor abordate se recomandă consultarea bibliografiei.

Evaluarea se va desfăşura pe baza unui examen scris.

Cursul 1. Noţiuni de bază ale cercetării ştiinţifice

OBIECTIVE: Cursul îşi propune să realizeze introducerea în noţiunile de bază ale cercetării ştiinţifice, familiarizarea cu limbajul specific cercetării, înţelegerea modului de gândire specific, distincţia cantitativ-calitativ, preocupările pentru validitate şi fidelitate. De asemenea, este esenţială dobândirea noţiunilor de metodologie.

GHID DE STUDIU:

Studenţii vor trebui să urmărească firul director al unei cercetări. Mai întâi, pornind la nivelul teoretic trebuie să identifice mersul gândirii ştiinţifice, de la teorii la ipoteze, de la concepte la variabile, să înţeleagă modul în care se acestea influenţează o cercetare. Mai departe, trebuie să se familiarizeze cu proiectarea cercetării, etapele ei şi importanţa fiecăreia în economia unei cercetări.

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE:

Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative, Editura Economică, 2001

Rotariu Traian şi Iluţ Petru, Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, Polirom, 1997

Şandor, Sorin Dan, Analiză şi cercetare în administraţia public, Accent, 2004

BIBLIOGRAFIE OPŢIONALĂ

King Gary, Keohane Robert, Verba Sydney, Fundamentele cercetării sociale, Polirom, 2000

King, Ronald F., Strategia cercetării, Polirom, 2005

1.1 Noţiuni de bază

Obiective: studenţii trebuie să se familiarizeze cu modul ştiinţific de gândire, cu rigurozitatea cerută, să înţeleagă legătura între teorii, ipoteze şi variabile, să înţeleagă specificul cercetărilor calitative şi cantitative, precum şi importanţa validităţii şi fidelităţii.

Cuvinte cheie: teorie, ipoteză, variabile, operaţionalizare, cantitativ, calitativ, validitate, fidelitate.

Teorii, ipoteze, variabile

În viaţa de zi cu zi ne întâlnim des cu momente în care apar raţionamente de genul „Dacă întreprindem acţiunea X atunci se va întâmpla Y”. De unde ştim acest lucru?

De-a lungul timpului problema surselor cunoaşterii s-a pus deseori. Există mai multe modalităţi de a răspunde la întrebarea “de unde ştii?”:

• Modul tradiţional, bazat pe autoritatea sursei. Surse cum ar fi conducătorii de la diferite nivele, savanţi cunoscuţi, legislaţia ş.a. intră la acest capitol;

• Modul raţional, bazat pe logică;

• Modul mistic, iraţional, bazat pe revelaţii divine, profeţii, vise premonitorii, etc;

• Intuiţie, simţuri, percepţia comună: cel mai des întâlnit, mai ales în domeniul realităţilor sociale. “Se ştiu” foarte multe lucruri, dar există dovezi pentru prea puţine dintre ele. O afirmaţie gen “toţi funcţionarii sunt corupţi” este derivată din această percepţie comună;

• Cercetarea empirică, proprie ştiinţei.

Filosofia ştiinţei lucrează cu anumite presupuneri:

• Natura este ordonată şi regulată;

• Natura poate fi cunoscută;

• Toate fenomenele naturale au cauze naturale;

• Nimic nu este evident de la sine;

• Cunoaşterea provine din dobândirea experienţei;

• Cunoaşterea este superioară ignoranţei.

Scopul ştiinţei este producerea unei acumulări de cunoştinţe care să permită explicarea, predicţia şi înţelegerea fenomenelor empirice. Pe măsura dezvoltării societăţii umane, numărul de ştiinţe a crescut în permanenţă, printre ultimele apărute fiind şi ştiinţele socio-umane, în care se înscrie şi administraţia publică. Metodele de cercetare folosite în administraţia publică sunt cele care au fost impuse de sociologie şi se regăsesc în marea majoritate a ştiinţelor sociale, în ultimele decenii ştiinţa administraţiei publice încercând să împrumute metode şi din alte ştiinţe sociale (în principal din ştiinţele economice).

Administraţia publică nu poate face abstracţie de social. Indiferent de modul în care concepem administraţia, fie ca un instrument de aplicare a legii, executant al deciziei politice sau ca un furnizor de servicii nu trebuie să uităm că se lucrează cu oameni şi pentru oameni. Interacţiunile sociale intra şi extra organizaţionale nu pot fi neglijate. În plus, metodele de cercetare impuse de sociologie pot fi aplicate în oricare din ştiinţele care “patronează” ştiinţele administrative (ştiinţele juridice, politice sau economice).

Relaţia dintre teoretic şi empiric este una destul de controversată. Toată lumea este de acord că ambele faţete trebuie să fie prezente în orice demers ştiinţific, într-o măsură mai mică sau mai mare.