Metode Statistice de Cercetare

1.1 Concepte şi definiţii din domeniul managementului cercetării pieţei şi administrării afacerilor

Metodele statisticii economico-sociale îşi propun să realizeze legătura dintre realitatea economică ce se manifestă în orice mediu de afaceri şi sistemul de management al firmei, furnizându-i acestuia informaţiile necesare luării deciziilor operative şi strategice.

Termenul de piaţă desemnează în sens larg spaţiul de desfăşurare a tranzacţiilor cu bunuri şi servicii la nivel mondial, naţional, regional şi local şi, în sens restrâns, mulţimea actorilor implicaţi în activitatea unui agent economic ce desfăşoară o activitate comercială. Această a doua accepţiune este sensul folosirii termenului în lucrarea de faţă. Gestiunea pieţei joacă un rol cheie, determinant, în activitatea agenţilor economici.

Factorii ce au contribuit, în ultima decadă, la creşterea importanţei managementului cercetărilor de piaţă în cadrul administrării afacerilor agentului economic au fost modificările socio-politice profunde şi esenţiale, cererea agenţilor economici pentru forţă de muncă din ce în ce mai calificată şi mai bine motivată şi, nu în ultimul rând, creşterea şi diversificarea relaţiilor din mediul concurenţial. Şi aceasta pentru că orice aspect al activităţii unui agent economic este determinat de competenţa, scopul şi eficienţa generală a utilizării resurselor sale umane. Dintre toate atributele managementului organizaţional, managementul marketingului, în general, şi al cercetării pieţei, în special, este componenta centrală, de care depind toate celelalte activităţi.

Domeniul cercetare de marketing cuprinde acele activităţi destinate să asigure şi să coordoneze lansările de noi produse şi servicii, obţinerea de cote de piaţă cât mai mari, menţinerea standardelor calitative impuse de calitatea asigurată de companii şi de cea cerută de organisme internaţionale de standardizare, cunoaşterea gradului de satisfacţie a clienţilor şi a preferinţelor acestora, identificarea de posibili noi clienţi.

Studiul pieţei reprezintă, pentru orice tip de agent economic, una din cele mai importante investiţii, nu doar prin cheltuielile salariale plătite experţilor de marketing, ci, mai ales, prin cheltuielile cu recrutarea, angajarea şi instruirea permanentă a personalului specializat în activităţi de cercetări de marketing. O forţa de marketing şi vânzări specializată pe efectuarea de studii de marketing salvează o bună parte din cheltuielile firmei, ce ar trebui să suplinească lipsa propriilor cercetători cu angajarea unor terţe firme deoarece administrarea eficientă a oricărei afaceri este indiscutabil legată organic de activitatea de cercetări de marketing.

Termenul de cercetare de marketing este relativ nou apărut în terminologia managerială, înlocuind şi completând clasicul termen de vânzări, orientat doar spre activităţi strict administrative de evidenţă şi gestionare a produselor vândute şi a clienţilor. Aria de acoperire a sintagmei cercetare de marketing, utilizată la nivel microeconomic, este mult mai cuprinzătoare decât domeniul termenului de cercetare de piaţă sau studii de vânzări.

Activităţile din domeniul cercetării de marketing, desfăşurate de către un agent economic, se referă la: estimarea nevoilor sociale ale pieţei în general şi a consumatorilor în special; stabilirea necesarului de vânzări; definirea cerinţelor şi preferinţelor pieţei, asistenţa clienţilor în orice problemă ce ar putea afecta performanţa acestora.

Dacă, în perioada economiei de comandă, planificarea producţiei şi a cantităţilor vândute se desfăşura centralizat, în prezent, aceasta este guvernată de legile pieţei şi ale concurenţei. Activităţile de cercetare de marketing desfăşurate de agenţii economici în economiile moderne de piaţă pot fi regrupate în domeniile: i) planificarea vânzărilor, ii) dezvoltarea pieţei şi cucerirea de noi pieţe şi de noi clienţi, iii) consilierea şi instruirea clienţilor, iv) gestionarea eficienţei vânzărilor, v) obţinerea informaţiilor de piaţă referitoare la cerere, ofertă, preţuri adică: identificarea preferinţelor şi obiceiurilor consumatorilor, evaluarea atitudinii acestora faţă de produs, marcă şi companie producătoare, studiul concurenţei şi al pieţelor şi capacităţilor firmelor producătoare de bunuri complementare.

Funcţiile cercetării de marketing trebuie subsumate funcţiilor marketingului sistematizate în tabelul 1.1 în orice organizaţie comercială.

Cele 11 funcţii ale marketingului pentru o administrare eficientă a afacerilor

Tabel 1.1

FUNCŢIILE MARKETINGULUI

DESCRIERE

A. Funcţii de cunoaştere

1. Cercetare a cererii şi a

ofertei

Investigarea preferinţelor consumatorilor, a gradului de satisfacţie a consumatorilor şi/sau clienţilor, studiul produselor şi serviciilor similare realizate de ofertantul cu cel mai mic preţ unitar de pe piaţă.

B. Funcţia de inovare

2. Bunuri existente

Îmbunătăţirea caracteristicilor produselor sau serviciilor deja

comercializate

3. Bunuri noi

Lansarea de produse noi cu caracteristici inovative sau chiar propunerea de inovaţii, lansarea de concepte de marcă şi produs noi care să corespundă unor nevoi într-o permanentă schimbare

C. Funcţii de transfer 4. Cumpărare

5. Vânzare

Asigurarea unei producţii calitativ şi cantitativ suficientă pentru

deplina satisfacţie a cererii

Folosirea mijloacelor integrate de reclamă şi publicitate pentru

promovarea vânzărilor

D. Funcţii de distribuţie 6. Transport

Transferul bunului de la producător la distribuitor sau către o locaţie

accesibilă consumatorului

7. Stocare

Asigurarea condiţiilor optime de depozitare care să prezerve

caracteristicile obţinute de producător(în cazul bunurilor materiale)

E. Funcţii de susţinere a afacerii,

adiţionale activităţii principale

8. Standardizare şi garantarea calităţii Produsele şi serviciile oferite trebuie să corespundă standardelor

internaţionale cerute şi trebuie să fie obţinute prin cele mai bune practici existente. Este necesar ca acestea să fie în permanenţă

9. Financiară adaptate progresului tehnic.

Identificarea preţului optim, a pachetelor de servicii adiţionale ce vor însoţi produsul oferit, a sistemului de reduceri oferite de firmă pentru a cointeresa financiar clientul şi pentru a asigura finanţarea din surse proprii a agentului economic. Identificarea surselor terţe d persoane.

F. Funcţii de informare

10. Internă Colectarea şi transmiterea informaţiilor referitoare la clienţi,

consumatori, concurenţi, preţuri şi cantităţi din circuitul economic al afacerii către managementul operativ şi strategic al companiei Asigurarea unei informări permanente cât mai corecte a clienţilor

11. Externă şi/sau consumatorilor