Prelucrarea și Analiza Datelor financiar-contabile

3. Prelucrarea si analiza datelor financiar-contabile auditat

3.1.Notiunea de indicator statistic. Tipuri de indicatori

Surprinderea variabilitătii din forma de manifestare a fenomenelor de masă necesită

elaborarea de către statistică a unor metodologii si tehnici de transformare si aplicare a unor

operatii speciale de calcul, pentru obtinerea unor determinări cantitativ-numerice, denumite

generic indicatori statistici.

Indicatorul statistic, în forma sa generală, este expresia numerică a manifestărilor

unor fenomene, procese, activităti sau categorii economice si sociale, delimitate în timp,

spatiu si structură organizatorică.

Deci, indicatorul statistic cuprinde două părti:

- o parte notională, cu care se defineste continutul si pentru care se stabileste o

metodologie unică de calcul;

- expresia numerică, concretizată ca timp, spatiu si delimitare organizatorică.

După etapa în care apar în procesul cercetării statistice, indicatorii statistici pot fi

primari si derivati.

Indicatorii primari se obtin în procesul prelucrării primare prin operatii de

centralizare/agregare etc. a datelor, care provin dint-o observare totală sau partială.

Indicatori derivati se obtin prin comparări, abstractizări, generalizări, sintetizări,

prin aplicarea unor procedee specifice de prelucrare a mărimilor absolute sau relative a

indicatorilor primari.

Indicatorii derivati au rolul de a pune în evidentă aspectele calitative ale fenomenelor

analizate, întrucât: exprimă relatia dintre părtile colectivitătii, dintre diferite caracteristici;

legăturile de interdependentă dintre fenomene sau valori tipice, care se formează în mod

obiectiv; contributia diversilor factori la variatia unui fenomen complex etc. Indicatorii

derivati se obtin frecvent din comparare, dar si din alte metode de calcul.

Comparatiile dintre date pot fi făcute prin diferentă sau prin raportare.

Compararea prin diferentă a datelor se referă la unităti de timp diferite, părti diferite

din colectivitate, rezultând un indicator derivat: modificare absolută sau diferentă

absolută. Acest indicator semnifică cresterea sau reducerea absolută (economia sau

pierderea absolută).

Compararea prin raportare conduce la obtinerea unui indicator derivat mărimi

relative sau indicatori relativi.

3.2. Indicatori relativi

O primă etapă în trecerea de la mărimi absolute primare la indicatorii derivati (de la

concret la abstract) o reprezintă calculul si analiza indicatorilor relativi.

Prin definitie, o mărime relativă exprimă numeric proportiile indicatorului primar

în raport cu indicatorul bază de raportare.

Pentru calculul mărimilor relative trebuie respectate următoarele cerinte:

– între termenii comparatiei să existe o corespondentă logică, de conditionare sau de

cauzalitate;

– termenii comparati să fie comparabili din punctul de vedere al continutului, sferei

de cuprindere, metodologiei de calcul, unitătilor de măsură, surselor de informatii etc.;

– baza de comparatie să aibă o anumită semnificatie în evolutia fenomenului studiat.

Asigurarea comparabilitătii presupune efectuarea în prealabil a unei analize calitative

a datelor de care dispunem. Mărimile relative se exprimă fie în coeficienti, fie în unităti de

măsură concrete, în procente, promile etc.

În functie de scopul analizei, a directiei în care se efectuează comparatia, mărimile

relative sunt: de structură, de intensitate, de dinamică, de coordonare si ale programării

(planificării).

Asigurarea comparabilitătii datelor este o cerintă esentială care trebuie satisfăcută

înaintea calculării mărimilor relative.

· Mărimi relative de structură (M.R.S.) se mai numesc ponderi sau greutăti

specifice si sunt utilizate pentru analiza structurii diferitelor colectivităti statistice.

M.R.S. exprimă raportul părtilor fată de întreg si oferă informatii despre structurile

calitativ distincte ale populatiei statistice.

Într-o serie statistică