Sondaje Statistice

1. Necesitatea folosirii sondajului statistic în studiul fenomenelor social-economice

Avantaje:

1. Când colectivitatea totală este foarte mare, cercetarea ei exhaustivă necesită un volum mare de cheltuieli materiale şi umane, deci este avantajos să se recurgă la sondaj, care este mai operativ şi mai ieftin;

2. Partea supusă înregistrării fiind mult mai mică decât cea totală, erorile de înregistrare sunt mai puţin numeroase şi mai uşor de înlăturat în faza de verificare a datelor;

3. Cercetarea prin sondaj este singura posibilă atunci când prin cercetarea exhaustivă s-ar ajunge la distrugerea produselor (de exemplu, controlul calităţii unui produs);

4. Sondajul permite verificarea programului unei observări totale şi a ipotezelor statistice.

2. Noţiuni specifice sondajului statistic

a. Sondajul statistic desemnează o cercetare parţială al cărei scop este ca pe baza rezultatelor obţinute la un eşantion riguros prelevat să se estimeze parametrii populaţiei totale, pe baza principiilor teoriei probabilităţilor, statisticii matematice şi a legii numerelor mari.

Etape ale cercetării prin sondaj:

• Culegerea şi prelucrarea datelor statistice de la unităţile colectivităţii generale care au fost incluse în eşantion şi din care rezultă indicatorii derivaţi, cum sunt mărimile relative, medii şi indicii = etapa descriptivă.

• Indicatorii obţinuţi din prelucrarea datelor din eşantion se extind cu o anumită probabilitate asupra întregii colectivităţi, în scopul caracterizării acesteia din punct de vedere statistic = etapa inferenţială.

b. Colectivitatea de selecţie (de sondaj, probă, mostră, eşantion) reprezintă acea parte a colectivităţii generale notată cu N de la care urmează să se culeagă datele în scopul generalizării rezultatelor obţinute din prelucrarea acestora asupra întregului ansamblu. Dacă colectivitatea generală este împărţită în r grupe, atunci . Volumul colectivităţii de selecţie se notează cu n, iar dacă avem mai multe eşantioane, .

c. Planul cercetării prin sondaj trebuie să cuprindă:

• Delimitarea în timp, spaţiu şi organizatoric a colectivităţii generale;

• Verificarea gradului de omogenitate a colectivităţii generale;

• Alegerea sau stabilirea bazei de sondaj. Baza de sondaj reprezintă sistematizarea unităţilor statistice astfel încât să permită alegerea întâmplătoare a unităţilor statistice ce vor intra în eşantion. Ea nu trebuie să conţină înregistrări duble şi trebuie să fie completă pentru ca fiecare unitate statistică să aibe o şansă de a fi cuprinsă în eşantion;

• Alegerea şi definirea unităţii statistice folosite la eşantionare: unităţile de eşantionare pot fi simple (indivizi, piese) sau complexe (gospodării, oraşe, loturi de piese);

• Alegerea tipului şi procedeului de selecţie;

• Stabilirea periodicităţii efectuării sondajului;

• Stabilirea planului observării;

• Stabilirea planului de prelucrare a datelor de selecţie din punct de vedere metodologic şi organizatoric;

• Alegerea procedeelor de verificare a semnificaţiei indicatorilor de selecţie şi de extindere a rezultatelor selecţiei asupra întregului ansamblu.

d. Reprezentativitatea eşantionului este îndeplinită în cazul în care reproduce în structura sa aceeaşi structură pe care o prezintă colectivitatea generală. Condiţii:

• Fiecare unitate din colectivitatea generală trebuie să aibe aceeaşi şansă de a pătrunde în eşantion;

• Eşantionul stabilit trebuie să fie suficient de mare ca să permită redarea trăsăturilor esenţiale şi să poată surprinde întreaga variaţie a caracteristicilor înregistrate în eşantion, fapt care va permite obţinerea unor indicatori cu un grad mare de veridicitate;

• Includerea fiecărei unităţi în eşantion trebuie să se facă independent de alte unităţi.

Eroarea de estimaţie (estimatorul eşantionului) reprezintă valoarea parametrului din colectivitatea generală; în general, este necunoscută.

Un estimator este nedeplasat dacă nu este în mod sistematic diferit decât parametrul corespunzător din populaţia generală.