Statistica Calitătii Vietii

Conceptul de calitate a vietii a fost analizat si dezvoltat în societãtile

dezvoltate, mai precis în societatea nord-americanã. S-a pornit de la faptul

cã o abundentã materialã nu poate sã reprezinte totul pentru ca oamenii sã

fie multumiti de tipul vietii lor, fapt ce impune evaluãri mai ample, globale

ale problemelor de viatã ale oamenilor.

Conceptul de “calitate a vietii” a apãrut destul de clar în rândul

populatiei, el fiind asimilat conceptului vechi popular de fericire.

Între cele douã concepte: calitatea vietii si fericire existã puternice

asemãnãri, însã si deosebiri semnificative. Fericirea se referã la o stareafect,

adicã sentimentul de împlinire, satisfactie, deplinãtate; calitatea vietii

are în vedere conditiile care produc si contribuie la dezvoltarea stãrii de

fericire.

De asemenea, fericirea este un concept etic-individual, în sensul cã

fiecare poate activa pentru a atinge aceastã stare; în timp ce, conceptul de

calitate a vietii este asociat cu o perspectivã sociologicã-colectivã.

Calitatea vietii stã la baza unei politici, în sensul cã întreaga

societate trebuie sã activeze pentru a îmbunãtãtii conditiile de viatã ale

tuturor membrilor sãi.

5.1 Calitatea vietii - element fundamental al societãtii

Conceptul de calitatea vietii a fost lansat în anii ‘60 de societãtile cu

un nivel ridicat de dezvoltare si care urmãreau cresterea mult mai rapidã a

bunãstãrii.

Una dintre problemele tãrilor dezvoltate era modalitatea în care sã

fie orientatã masa de resurse materiale de care dispuneau pentru asigurarea

unei vietii de calitate.

O a doua problemã se referã la consecintele neplãcute ale sistemului

economic: degradarea mediului înconjurãtor, sãrãcia, etc.

În aceastã situatie, politicile calitãtii vietii erau un fel de mãsuri

corective ale mecanismului economico-social.

De mentionat cã termenul de calitatea vietii a fost preluat si de tãrile

socialiste în perioada anilor ‘70. România în perioada respectivã a fost

printre primele care l-au adoptat.

Pentru România zilelor noastre, calitatea vietii trebuie sã fie un

obiectiv politic si economic pentru atingerea rapidã a unui standard de viatã

la un nivel acceptabil de civilizatie, definit în context european.

În conditiile specifice ale României, asigurarea unei cresteri a

calitãtii vietii reprezintã o necesitate vitalã, trebuie sã fie un obiectiv final

care sã le subordoneze pe celelalte.

Pe plan mondial existã numeroase lucrãri consacrate indicatorilor de

naturã socialã.

Astfel, Manualul O.N.U.1 care se doreste a fi un ghid pentru

alcãtuirea sistemului de indicatori sociali pentru tãrile membre O.N.U.,

precizeazã în mod special lista domeniilor si problemelor recomandate a fi

considerate: