Statistica forței de muncă

Esta cunoscut faptul ca forta de munca constituie principalul factor de productie. Intreprinderea industriala este o unitate productiva, in cadrul careia rezultatul procesului de productie este, fie un bun material, fie un serviciu cu caracter industrial. In obtinerea acestor rezultate, forta de munca are rolul determinant, chiar si acolo unde interventia omului, in procesul de fabricatie, este suplinita de robotii industriali.

Pt. a cunoaste nevoile curente privind asigurarea fortei de munca in concordanta cu cerintele tehnologice de fabricatie la nivelul firmei industriale este absolut necesara intocmirea balantei fortei de munca trimestrial, semestrial sau anual. Periodicitatea intocmirii acestei balante este determinata de complexitatea activitatii intreprinderii industriale si de mobilitatea, in special cea externa, a fortei de munca. Aceasta balanta cuprinde urmatorii indicatori:

1) Existentul la inceputul perioadei ( ) – este concretizat in numarul scriptic de personal existent in evidenta firmei industriale la inceputul perioadei pt. care se intocmeste aceasta balanta.

2) Angajari de personal in cursul perioadei (A) – acest indicator se stabileste si se urmareste pe curse de provenienta a personalului angajat: transferati de la alte unitati, angajati la cerere, absolventi scoli de specialitate si institutii de invatamant superior, repartizati de oficiile teritoriale de recrutare si repartizare a fortei de munca.

3) Plecari de personal in cursul perioadei (P) – sunt evidentiate modalitatile prin care diferitele categorii de personal pleaca din intreprinderea la care au fost angajati, transferati la alte unitati, demisionati, concediati din diverse motive subiective sau obiective.

4) Existentul la sfarsitul perioadei ( ) – reprezinta numarul scriptic de personal existent la sfarsitul perioadei in evidenta firmei industriale.

Observatie: Intre indicatorii balantei exista urmatoarea relatie: , cunoscuta sub numele de ecuatia de balanta.

Balanta fortei de munca se intocmeste pe diverse structuri ale fortei de munca, fiind evidentiate in mod deosebit urmatoarele categorii: personalul TESA, personalul muncitor, iar la fiecare categorie se urmareste structura pe sexe, grupe de varsta, profesii, meserii,etc.

Dintre indicatorii sintetici determinati si folositi in analiza fortei de munca, cei care au o larga utilizare sunt urmatorii:

1) Numarul mediu scriptic (N) – se determina ca raport intre suma numerelor scriptice zilnice dintr-o perioada data si durata calendaristica a perioadei respective. Ca o particularizare metodologica se remarca faptul ca pt. sectiile sau intreprinderile noi, indiferent de data punerii lor in functiune, in cadrul numarului mediu scriptic se ia

durata calendaristica integrala a perioadei respective si nu cea care decurge de la data

punerii in functiune.

Observatie: Numarul mediu de personal sintetizeaza nivelul mediu al efectivelor scriptice zilnice dintr-o perioada data. In cazul in care efectivul scriptic este destul de stabil, numarul mediu de personal poate fi calculat ca o medie aritmetica simpla a efectivelor de la inceputul si sfarsitul perioadei, folosind relatia: . Numarul mediu scriptic este folosit in mod frecvent in cadrul diverselor analize statistice ale variabilitatii fortei de munca, fiind unul dintre indicatorii de baza utilizati in determinarea productivitatii muncii, salariului mediu, productiei, fondului de salarii si alti indicatori in care este implicata forta de munca.

Observatie: Analiza statistica a mobilitatii fortei de munca ofera posibilitatea reliefarii unor aspecte deosebit de importante, cum ar fi cunoasterea cauzelor care genereaza un tip sau altul de miscare a fortei de munca si faciliteaza intr-o masura considerabila aprecierea principalelor efecte economico-financiare ale mobilitatii, precum si estomparea fenomenelor cu efecte nefavorabile. Se deosebesc:

a) Mobilitatea externa a fortei de munca – vizeaza miscarea fortei de munca in afara firmei industriale analizate. Aceasta mobilitate are 2 sensuri:

- miscarea de la alte unitati spre intreprinderea supusa analizei;

- miscarea de la aceasta intreprindere catre alte unitati.

Intensitatea celor 2 sensuri este evidentiata cu ajutorul urmatorilor indicatori:

- Coeficientul angajarilor - se calculeaza ca raport intre numarul celor angajati intr-o perioada data si existentul de la sfarsitul perioadei respective, folosind relatia

- Coeficientul plecarilor – se calculeaza ca raport intre numarul celor plecati din intreprindere intr-o perioada data si existentul de la inceputul perioadei respective, folosind relatia:

- Coeficientul fluctuatiei este folosit pt. evidentierea intensitatii miscarii de prisos a fortei de munca, miscare determinata, in principal, de cauze subiective. Se calculeaza ca raport intre numarul celor concediati pt. nerealizarea sau nerespectarea obligatiilor contractului de munca + numarul celor demisionati