Statistică Socială

Practica a demonstrat cu prisosinţă că Statistica reprezintă cel mai puternic mijloc de cunoaştere socială. Nu există domeniu al realităţii cognoscibile în care statistica să nu fie prezentă prin metodele sale de investigaţie, prelucrare şi analiză a informaţiei.

Cerinţe de ordin practic au determinat concentrarea acestei ştiinţe, în special în domeniul social-economic, de unde şi denumirea generică cel mai des întâlnită de “Statistică social-economică”.

În procesul definirii obiectului de studiu şi al metodelor cu care operează, Statistica social-economică s-a divizat în două mari secţiuni:

- statistică economică, cu subramurile sale şi care abordează cu predilecţie procesele economice din societate;

- statistica socială, organic legată de prima, dar care pune un accent deosebit pe aspectele de ordin social.

Dacă statistica economică cunoaşte actualmente o dezvoltare evidentă prin lărgirea ariei de investigare la nivel microeconomic, fără a neglija aspectele macroeconomice ce servesc ca fundament deciziilor în conducerea economiei naţionale, statistica socială rămâne tributară accentului pus pe aspectele macrosociale. Nu trebuie să se tragă concluzia că între statistica economică şi statistica socială se poate face o delimitare strictă. De cele mai multe ori, unul şi acelaşi proces are o latură economică şi una socială, uneori greu de separat şi care derivă una din alta. Numai abordarea concomitentă a aspectelor economice şi sociale poate să conducă la cunoaşterea corectă a realităţii înconjurătoare.

Pe de altă parte, specificul unor procese şi fenomene social-economice au condus la constituirea unor subramuri ale statisticii economice sau sociale.

Referindu-ne la statistica socială s-au constituit ca discipline de sine stătătoare:

- statistica populaţiei;

- statistica muncii şi asistenţei sociale;

- statistica sănătăţii;

- statistica gospodăriei comunale şi de locuinţe;

- statistica învăţământului ştiinţei şi culturii;

- statistica justiţiei şi ordinii publice;

- statistica organizaţiilor politice, de masă şi obşteşti.

Enumerarea anterioară nu are pretenţia de a fi exhaustivă. Viaţa socială, extrem de diversificată, a impus constituirea acestor ramuri ale statisticii sociale, iar procesul de clarificare şi delimitare a obiectului de studiu al fiecăreia este posibil să continue în viitor.

Acestor ramuri ale statisticii sociale li se adaugă “Statistica nivelului de trai şi calităţii vieţii”, disciplină de sinteză care preia şi tratează în manieră proprie unele dintre cele mai importante aspecte ale statisticii sociale.

3.1. SISTEMUL INFORMAŢIONAL ÎN STATISTICA SOCIALĂ

Calitatea cercetării statistice depinde în mare măsură de acurateţea informaţiilor referitoare la un anumit fenomen social-economic. Acesta este şi motivul pentru care, de regulă se folosesc mai multe surse de informaţii care, supuse unei analize critice pertinente, permit să selectăm pe acelea care se apropie cel mai mult de adevăr.

În Statistica socială, dată fiind varietatea domeniilor abordate, utilizăm atât surse de informaţii aparţinând observării totale cât şi observării selective. Pe de altă parte, unele surse conţin informaţii utile mai multor ramuri ale Statisticii sociale, în timp ce altele sunt strict specializate.

Printre înregistrările totale folosite ca surse informaţionale în Statistica socială amintim:

- recensământul populaţiei şi locuinţelor1;

- rapoartele statistice departamentale (surse cu caracter administrativ);

- patrimoniul de bilanţ al instituţiilor bancare, mutuale şi de asigurări;

- registrul agricol şi cadastrul funciar;

- execuţia bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale;

- indicatorii activităţii Casei de Economii şi Consemnaţiuni;

- sistemul balanţelor economiei naţionale.

1 Recensământul populaţiei şi locuinţelor constituie cel mai adecvat “cadru de eşantionare” pentru o gamă diversificată de cercetări selective.2

Informaţii detaliate sunt oferite prin intermediul cercetărilor selective permanente sau unice, modalitate de observare care a devenit predominantă în etapa actuală.

Printre cele mai cunoscute observări parţiale, având legături privilegiate cu Statistica socială, enumerăm:

- Ancheta statistică anuală (structurală) în unităţile economico-sociale şi care înregistrează o gamă largă de caracteristici referitoare la salariaţi;

- Ancheta bugetelor de familie (A.B.F.), sursă de informaţii pentru toate ramurile Statisticii sociale;

- Ancheta statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO);

- Cercetarea statistică asupra preţurilor de consum;

- Cercetarea selectivă privind preţurile produselor agro-alimentare vândute pe piaţa ţărănească;

- Cercetarea selectivă în unităţile prestatoare de servicii;

- Anchete statistice în unităţile comerciale având ca obiect desfacerile cu amănuntul;

- Anchete statistice specializate, departamentale, de o singură dată sau cu caracter intermitent.

Vom prezenta mai detaliat două dintre anchetele statistice permanente, care se detaşează prin utilitatea informaţiilor, relativ noi, având în vedere momentul adoptării lor în sistemul anchetelor statistice şi care au beneficiat de asistenţă calificată din partea organismelor internaţionale, fiind compatibile cu normele “EUROSTAT”. Este vorba de “Ancheta bugetelor de familie (ABF)” şi “Ancheta statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO)”.

3.1.1. ANCHETA BUGETELOR DE FAMILIE (ABF) 2

Obiectivele anchetei

Ancheta Bugetelor de Familie (ABF) asigură informaţiile necesare pentru evaluarea veniturilor, cheltuielilor şi consumului populaţiei.

Diversitatea ariei tematice a anchetei permite realizarea unor analize aprofundate asupra situaţiei economico-sociale a populaţiei şi a gospodăriilor. Informaţiile colectate permit totodată, identificarea gospodăriilor şi persoanelor defavorizate, pentru fundamentarea unor programe adecvate de protecţie socială.

Ancheta răspunde astfel, nevoilor prioritare de informare a utilizatorilor din domeniul social, oferind elementele necesare pentru analiza modalităţilor şi a posibilităţilor de îmbunătăţire a calităţii vieţii populaţiei din România.

Sfera de cuprindere

Ancheta s-a realizat pe un eşantion de gospodării, din mediul urban şi rural, selectate în mod aleator din toate judeţele ţării şi din Municipiul Bucureşti.

Sunt cuprinse în cercetare gospodării din toate categoriile socio-economice: salariaţi, patroni, lucrători pe cont propriu în agricultură (agricultori) sau membri ai asociaţiilor agricole (agricultori din societăţile comerciale agricole), lucrători pe cont propriu în activităţi neagricole (meseriaşi, comercianţi, liber-profesionişti etc.), membri ai cooperativelor neagricole (meşteşugăreşti, de consum şi de credit), şomeri, pensionari, alte categorii.

Apartenenţa gospodăriei la una din aceste categorii socio-economice se stabileşte pe baza statutului ocupaţional principal declarat al capului gospodăriei.