Cultură Antreprenorială

1. Schimbarea în lumea contemporană

Lumea a fost şi este în permanentă schimbare, schimbare care în trecut se producea destul de lent. Azi, însă, lucrurile s-au modificat radical. Lumea în ansamblul ei este semnificativ diferită de cea existentă până în urmă cu doar câţiva ani. Toate sistemele economice suferă transformări profunde. Aceste transformări se produc cu viteză mare, astfel încât schimbări de natura şi profunzimea celor produse în ultimii ani erau produse înainte în zeci de ani.

Una din principalele cauze ale schimbărilor o reprezintă transformările politice, care au avut loc, şi au loc în multe ţări, precum şi conexiunile lor cu sistemul economic mondial. Altă sursă a acestor schimbări este reprezentată de dezvoltarea unor tehnologii, în special în domeniul informaţional. Cele mai multe dintre companii îşi revizuiesc şi redefinesc în mod constant strategiile. Aceasta se datorează faptului că ele îşi desfăşoară activitatea într-un sistem economic în care competiţia este tot mai dificilă. Sistemul economic al unei astfel de companii face parte din sistemul economic mondial datorită globalizării afacerilor. Cunoaşterea subsistemelor economice componente ale sistemului economic mondial, precum şi a unor sisteme politice şi culturi naţionale, devine o necesitate pentru manageri. Oportunităţile trebuie văzute la scară globală. Schimbările aduc oportunităţi, dar numai celor pregătiţi să accepte şi să înfrunte schimbările.

Dezvoltarea noilor tehnologii a produs schimbări în viaţa economică, în special datorit dezvoltării şi perfecţionării în domeniul comunicaţiilor şi informaticii. Multe din legile economice au fost în parte bulversate de “mâna invizibilă a tehnologiei”. Fluxurile formaţionale circulă atât de rapid în jurul lumii încât comunicarea este practic instantanee. Managerii au şansa de a folosi noile tehnologii pentru a face firmele mai flexibile şi mai competitive. De asemenea, ei trebuie să asigure condiţiile pentru creşterea capacităţii de adaptare a firmelor pe care le conduc la schimbările produse în domeniul tehnologic, al pieţii, al nevoilor umane şi concurenţei. A fi manager într-o lume a schimbării nu este uşor, dar a fi manager competitiv este

un lucru mult mai dificil. Un manager modern într-o lume modernă este o persoană capabilă să realizeze o proiecţie a viitorului, să stabilească o direcţie, să dezvolte o strategie, să promoveze şi să coordoneze schimbarea continuă.

Schimbarea reprezintă factorul cu cel mai mare impact asupra functiilor de planificare si organizare ale managementului.

"Nu există nici un dubiu că functia managementului informatiei va fi într-o crestere permanentă în organizatiile de toate tipurile iar problemele esentiale în implementarea noilor sisteme vor continua să fie managementul, organizarea si oamenii, mai mult decât tehnologia", arăta T.D. Wilson, specialist englez în managementul informatiei.

Conceptul de schimbare.

Societatea contemporană a intrat intr-o fază de schimbare accelerată. Se schimbă structurile sociale şi economiile, dar si mentalitaţile, reprezentarile colective, practicile sociale, stilurile de comportament. Nici o generaţie, din orice colţ al lumii, nu mai poate spera să evolueze in cadrul aceloraşi structuri economice si social-psihologice.

Fenomenul schimbării este deosebit de pregnant în ţările din Est şi în cele în curs de dezvoltare. În cele mai multe cazuri sunt atrase etapele pe care le-au parcurs ţările puternic dezvoltate, terenul pierdut se recuprează cu febrilitate. Uneori, acest proces naşte tensiuni, dureri, crize. Dar nu poate fi oprit. El este intrinsec evolutiei societaţii omeneşti.

Oamenii au nevoie de schimbari de mentalitati, competitia le impune noi comportamente, relatiile noi de proprietate determina noi atitudini. Este evidenta o accelerare a schimbarii. In aceste conditii, schimbarea poate fi considerate si ca o dimensiune a perspectivei.

Pe baza acestor constatări, se poate conclude că modificările de mediu petrecute sau anticipate determină o redefinire a strategiilor utilizate de organizaţiitle productive care, la rândul lor, produc schimbări mai mult sau mai puţin radicale în plan organizaţional. Altfel spus, schimbarea organizaţională este impulsionată în principal de necesităţile strategice (adevărate sau presupuse) de menţinere şi dezvoltare a organizării într-un cadru evolutiv sau perturbat. Acest lanţ cauzal nu este, bineînţeles, univoc, deoarece, în dinamică, strategiile organizaţionale pot “contribui” la modificarea sau modelarea anumitor dimensiuni sau la orientarea evoluţiei mediului înconjurător al firmelor.

Economia mondiala, in general, si cea in tranzitie, in special, resimt nevoia schimbarii, aflata sub impulsul influentelor revolutiei tehnice, ale transforamarilor economice, politice si sociale, toate aflandu-se sau fiind determinate in zona interventiilor profesionale. Centrele de decizie sunt intr-o continua miscare, situatiile se complica, se modifica, viteza de reactie este mai mare si raspunsurile birocratice nu mai ajung.

In acest context, managemtul schimbarii reprezinta ansamblul proceselor de prevedere, organizare, decizie, coordonare, antrenare si control-reglare, al masurilor de modificare, transformare, inlocuire, sau completare in forma si continut a firmei cu scopul de imbunatatire a performantei specifice a sistemului vizat.

Abordari istorice şi/sau teoretice

Dintr-un punct de vedere mai academic, cercetările recente încearcă să elaboreze modele explicative ale schimbării organizaţionale realizând analiza cauzelor şi efectelor acesteia într-o perspectivă teoretică şi/sau istorică globală. Se poate sublinia îndeosebi importanţa lucrărilor de natură istorică iniţiate de A. Chandler sau importanţa curentului evoluţionist modern, un punct de plecare în lucrarea lui R Nelson si S. Winter, C. Mernard, prin abordări şi perspective foarte variate, dinamica organizărilor a fost foarte pe larg abordată de econimiştii organizărilor.

Prezenta contribuţie pleacă de la o constatare ce relationează caracterul “actual” al temei schimbării organizaţionale, şi arată că dincolo de simplul efect al modei, schimbarea organizaţională constituie o axă privilegiată constantă a analizei economiilor moderne, de mai bine de un secol. De fapt, fără a ne întoarce la marile curente ale gândirii economice şi socilogice din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, analiza schimbării organizaţionale a fost generos abordată de o întreagă serie de teoreticieni şi observatori (şi uneori practicieni) ai întreprinderii şi mutaţiilor capitalismului modern de sfîârşitul secolului trecut, cum ar fi Şcoala instituţionalistă de la Harvard şi de la Şcoala istorică germană.