Extras din curs
PARTEA I
DEZVOLTAREA DURABILĂ
Capitolul I
FUNDAMENTELE DEZVOLTĂRII DURABILE
1.1. Dezvoltarea durabilă. Concept, principii, obiective
Preocupările privind dezvoltarea durabilă datează de peste 30 de ani
când, la Conferinţa asupra Mediului de la Stockholm (1972) s-a căzut
de acord asupra necesităţii inexorabile de a răspunde problemelor ridicate
de deteriorarea mediului natural, de prevenire a agravării dezechilibrelor
ecologice şi de asigurare a echilibrului ecologic pe Terra. Conferinţa
marchează momentul în care omenirea a început să recunoască faptul că
problemele mediului înconjurător sunt inseparabile de cele ale bunăstării şi
de procesele economice, în general1. Dar, momentul de referinţă care
marchează o nouă viziune de dezvoltare a ţărilor lumii contemporane îl
constituie Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare,
desfăşurată la Rio de Janeiro, în 1992. Cu acest prilej, dezvoltarea
economică şi protecţia mediului au fost fundamentate pe un nou concept,
cunoscut sub denumirea de dezvoltare durabilă, adoptându-se, în acest
sens Agenda 21 şi Declaraţia de la Rio de Janeiro, documente program
ale dezvoltării durabile.
În timp, formularea conceptului a cunoscut o perfecţionare continuă,
prin noi precizări şi noi instrumente de înfăptuire a dezvoltării durabile,
statele lumii întâlnindu-se într-o serie de conferinţe şi întruniri mondiale,
importanţă prezentând Conferinţa de la Monterey privind Finanţele
pentru Dezvoltare şi Conferinţa Ministerială de la Doha, care a stabilit
o viziune clară, profundă asupra viitorului societăţii omeneşti. În
continuarea acestor preocupări internaţionale, în anul 2002 s-a desfăşurat
la Johannesburg (Africa de Sud) Summitul Mondial privind Dezvoltarea
Durabilă, care a analizat modul de îndeplinire a obiectivelor stabilite cu un
deceniu în urmă, la Rio de Janeiro.
La Summitul Mondial la Johannesburg, pe lângă analiza exhaustivă
"făcută scurgerii unui deceniu de la Conferinţa mondială de la Rio de
Janeiro, s-au stabilit noi direcţii de acţiune, ce au fost înscrise în
Declaraţia de la Johannesburg privind Dezvoltarea Durabilă a lumii
contemporane.
1 Conceptul de dezvoltare durabilă, considerat o nouă paradigmă a dezvoltării, a fost promovat în
anul 1980 de către Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii, dar limitat la conservare,
cu impact restrâns asupra gândirii la nivel guvernamental. De aceea, se consideră că elaborarea
acestui concept este legată de înfiinţarea în cadrul ONU, în anul 1983, a Comisiei Mondiale
privind Mediul Înconjurător şi Dezvoltarea, aceasta fiind însărcinată de către Adunarea
Generală a Naţiunilor Unite să elaboreze o strategie pe termen lung privind mediul înconjurător, să
fundamenteze un sistem de factori de protecţie a mediului, luând în considerare relaţiile dintre
populaţie, resurse, mediu şi dezvoltare şi să definească problematica pe termen lung şi eforturile
corespunzătoare pentru abordarea tematicii protecţiei mediului. Aceste obiective şi strategii au fost
prezentate în cadrul Raportului Brundtland (1987), care a fost supus dezbaterilor Conferinţei
Mondiale de la Rio de Janeiro (1992).
Referindu-ne strict la agricultură, în această Declaraţie s-a subliniat
ideea că „agricultura joacă un rol esenţial în acoperirea nevoilor populaţiei
globului aflate în plină creştere, şi este inextricabil legată de eradicarea
sărăciei, în special în ţările în curs de dezvoltare... O agricultură viabilă şi
o dezvoltare rurală pe măsură sunt esenţiale pentru implementarea unor
abordări integrate ale creşterii producţiei alimentare şi siguranţei
alimentelor într-o manieră ecologic viabilă”2 .
Punctul de plecare în formularea conceptului de dezvoltare durabilă îl
constituie Raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare a
ONU, cunoscut sub denumirea de Raportul Brundtland3, în care se
consemnează ideea potrivit căreia „umanitatea are capacitatea de a
realiza o dezvoltare durabilă - de a garanta satisfacerea necesităţilor
actuale fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi
satisface propriile necesităţi”.
Prefigurarea noului tip de dezvoltare economică a omenirii s-a
polarizat în jurul definirii conceptului de dezvoltare durabilă4 şi găsirii
mijloacelor concrete, eficiente de realizarea tuturor dimensiunilor sale,
care a devenit punctul central al dezbaterilor problemelor privind creşterea
economică şi mediul. Dezvoltarea durabilă este înţeleasă ca un nou tip de
creştere economică, radical opus actualului tip, care a dominat economia
secolelor al XlX-lea şi al XX-lea, circumscris „folosirii resurselor naturale
ale planetei, a formelor de energie convenţionale şi a celor
neconvenţionale, concomitent cu protejarea şi conservarea mediului
înconjurător”.
În Raportul Mondial cu privire la Dezvoltarea Umană, conceptul de
dezvoltare durabilă a cunoscut consacrarea definitivă, fiind luat în
dezbaterea lucrărilor Conferinţei de la Rio de Janeiro unde, printre altele,
s-a subliniat necesitatea armonizării relaţiei dintre economie şi ecologie,
ca părţi constitutive ale ecosferei. „Nimic nu se mai poate gândi de acum
încolo în domeniul industrial, economic, al vieţii omului, al habitatului fără a
se face o evaluare din punct de vedere al mediului. Doar coordonarea
ambilor factori, economic şi ecologic, va putea să asigure dezvoltarea
durabilă". Problema cheie a dezvoltării durabile o constituie reconcilierea
dintre două aspiraţii umane, care prin conţinutul lor susţin necesitatea
dezvoltării economice şi sociale, dar şi a conservării stării mediului
înconjurător, ca singura cale pentru creşterea calităţii vieţii.
Preocupările susţinute din partea autorităţilor şi instituţiilor
internaţionale şi naţionale, a oamenilor de ştiinţă şi specialiştilor din cele
mai diverse domenii de activitate socială au fost semnalizate, propulsate şi
intensificate de un complex de procese diferite, care îngrijorează tot mai
mult autorităţile şi populaţia lumii. Printre altele, astfel de procese sunt:
- persistenţa fenomenului sărăciei care a cuprins majoritatea ţărilor
lumii;
- degradarea mediului înconjurător şi agravarea dezechilibrelor
ecologice;
2 Citat din „Declaraţia de la Johannesburg privind Dezvoltarea Durabilă” (2002).
3 Denumirea vine de Ia numele fostului premier laburist norvegian Gro Harlem Brundtland,
conducătorul Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare a ONU.
4 Termen sinonim cu dezvoltarea „sustenabilă", „viabilă", „ecologică".
- extinderea necontrolată a urbanizării, care afectează calitatea vieţii
unei importante părţi a populaţiei lumii;
- persistenţa şomajului care afectează omul, considerat cel mai
important factor de producţie;
- manifestarea crizelor economice sub o multitudine de forme, care au
drept efect dezastruos irosirea de resurse incomensurabile;
- pierderea încrederii cetăţenilor în instituţiile publice etc.5
În condiţiile în care efectele negative ale actualului tip de creştere
economică au fost iniţial sesizate la nivel mondoeconomic, în mod firesc şi
primele studii privitoare la teoria şi practica dezvoltării durabile au fost
abordate la scară planetară6. La nivel naţional, astfel de preocupări au
apărut mult mai târziu, la început limitându-se la unele aspecte
economice, financiare, ecologice, educaţionale, dar nu întotdeauna
investigate prin prisma interdependenţelor dintre ele.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Dezvoltare Durabila si Protectia Mediului.pdf