Etica în adminstratie

Curs 1 Etica si transparenta in AP:

Pt inceput, propunem sa evidentiem atat variabilele acceptiunii ale notiunilor din titlul disciplinei, posibilele interferente conceptuale care le asigura apartenenta la o clasa terminologica dar si delimitarile de ordin semantic in virtutea carora acestea tb sa fie utilizate cu exactitate. Semnificatiile sau intelesurile termenilor “morala si etica” se organizeaza in premisa ca desi apartinanad aceleasi specii, oamenii sunt f diferiti.,inclusiv dpdv professional a.i. mereu exista un decalog intre “este” si “tb sa fie”. Diminuarea acestui decalog in buna relationare a oamenilor in cadrul convietuirilor se poate realiza prin instituirea unor reguli,norme, pp-ii, coduri purtatoare ale diverselor valente concrete ale Binelui in general. Este inevitabila provenienta lingvistica a termenului “morala” din lb lat kre inseamna obicei, datina sau obisnuinta.dpdv etimologic, “etica” provine de la cuvintele grecesti “ethos” care dupa Homer reprezenta Patria,locul natal,obiceiuri,caracter,iar cuvantul “etrike” de la Aristotel insemna “stiinta comunicarii”.

Ar tb amintit faptul ca vechii greci nu au dat lumii numai termenul de “etica”,dar mai mult decat atat, Aristotel prin lucrarea “Etica nicomahica” a pus bazele acestei disciplinei k ramura aplicativa a filozofiei. Revenind la “morala” in firescul lb rom,ansamblul regulilor de buna purtare s.n. morala, iar conditiile oamenilor kre aspira sa traiasca potrivit unor idealuri si principii cat mai inalte s.n. moralitate.

Din cuv. “ethos” a derivat cuv. “ethicos” cu sensul “din sau pt morala” utilizat de greci at knd abordau in discutiile lor pp-le comportamentului uman.

Pt inceput,putem considera etica stiinta ethosului (moralei),a binelui respective,raului,a fericirii,a virtutii si a idealului social.

Etica a aparut k ramura distincta a cunoasterii datorita lui Socrate, dar k disciplina stiintifica ea exista din timpul lui Aristotel care a ridicat etica la nivelul “demnitatii stiintelor”. In sensul sau propriu, etica sau filozofia morala este o interpretare teoretica a ethosului si a fenomenului moralei.etica se straduieste sa rasp la unele intrebari de genul “tb sa fim morali?”, “cum sa fim morali?” si se straduieste sa dea anumite raspunsuri cu valoare universal valabila.asadar, putem considera etica drept o stiinta a comportamentului moral, a moravurilor, un ansamblu de prescriptii sau reguli concrete sau o teorie asupra moralei.

Dincolo de toate aceste consideratii, desi provin din lumi diferite notiunile de “morala” si “etica”, au avut initial aceeasi semnificatie,referindu-se la colectivitati umane(obicei,datina), sau la oameni k personalitati(obisnuinta,deprindere asociata cu trebuinta si cu un context practice repetabil),termenii in discutie ne indica o constanta comportamentala derulata in timp si circumscrisa unor reguli sau norme.

Desi si in prezent unii autori mai considera ca ambii termini continua sa aiba aceleasi semnificatii,putem spune ca in realitate morala desemneaza fenomenul real al comportamentului uman (individ sau colectiv) care cuprinde atat normele si pp-le ce reglem relatiile umane si tipurile umane de activitati kt si toate manifestarile umane supuse aprecierii in termenii Binelui si Raului iar etica reprez teoria despre morala. Reiese cu claritate faptul ca morala, ca fenomen real masurabil este formata din valori, norme, tipuri ideale si modele exemplare prin kre se urmareste reglementarea raporturilor interumane iar etica este tocmy stiinta kre studiaza morala.

Etica este o disciplina care are ca obiect studiul teoretic al valorilor si conditiei umane din perspectiva principiilor morale private individual sau k obligatii si datorii morale.

In cadrul eticii se disting 2 preocupari pp: 1. de a stabili sistemul de valori supreme si idealuri de viata(etica normatica) si de a cerceta problemele legate de originea si esenta moralei.2. etica este identificata cu ansamblul normelor morale,deic cu morala.

Se poate observa ca inclusiv in prezent, unii autori perpetueaza ambiguitati in privinta termenilor p kre-i analizeaza in prez. Tb subliniat k pe alocuri aceasta ambiguitate este daunatoare orientand intelesul termenului ‘etica” de ex spre aria de cuprindere teoretica a unei alte discipline si anume axeologia. Confuzia kre se creeaza este grava pt k dk in perimetrul eticii sunt circumscrise valorile morale studiate dupa repere teoretice specifice, in perimetrul axeologiei se circumscriu diversele valori posibile:economice,pol,jur,estetice,religioase,inclusive morale.

In concluzie,putem afirma ca majoritatea specialistilor sunt de acord k obiectul eticii il reprez multitudinea cautarilor unui raspuns la intrebarea:”ce este bine?”. Dk raspunsurile la o asemnea intrebare au provocat de-a lungul timpului numeroase dispute, nu este nici my putin adevarat ca aceste dispute au fost mult diminuate dk nu lamurite pe deplin abia in sec al XX-lea. In aceasta situatie este sugestiva intr-o lucrare intitulata “Principiile etice” in kre autorul G.E Moore spunea k desi Binele nu e capabil de nici o definitie,intelegem de fapt argumentul sau,acela k riscul de eroare in cautarea unei definitii complete a Binelui va fi my redus de vreme ce nu conteaza cum il denumim cu conditia sa-l recunoastem at knd ne intalnim cu el.” De aici probabil demersul celor my interesati de etica de a-si indrepta atentia de la proprietatile notiunii de ‘Bine” spre problema comportamentului uman cautand raspunsuri la intrebari de genul “ce este bine, ce este just,ce este injust?”etc,iar rasp la aceste intrebari ofera prilejul de a constata carcaterul complex p kre-l ofera realitatea relatiilor interumane si intercauzalitatea kre domina sfera comportamentului uman.”