Extras din curs
OBIECTIVE
Cursul îşi propune să realizeze:
- Cunoaşterea de către studenţi a semnificaţiei gândirii şi aptitudinilor
manageriale, printr-o schimbare a viziunii şi mentalităţii asupra societăţii comerciale,
prin integrarea acesteia în contextul economic, social şi uman din care face parte;
- Iniţierea studenţilor în problematica ridicată de managementul societăţii
comerciale, de procesul de producţie şi procesul de muncă şi formarea la aceştia a unei
concepţii sintetice asupra funcţiilor economice şi sociale ale firmei, prin înţelegerea
relaţiilor dintre sectoare, secţii şi servicii.
- Însuşirea de către studenţi a specificităţii activităţii managerului şi ale
implicaţiei acesteia asupra procesului de formare şi dezvoltare a gândirii şi aptitudinilor
managerului.
1. GÂNDIREA MANAGERIALĂ
Gândirea este un concept cu care managerul operează în permanenţă. Ea apare ca un
proces de reflectare activă în mintea managerului a realităţilor întreprinderii şi a mediului
acesteia. În acelaşi timp, trebuie avut în vedere şi produsul respectivului proces, de niveluri şi
calităţi diferite, care depinde de gradul şi calitatea prelucrării în laboratorul intelectual a
materiei prime receptate de către manager din mediul economic trecut şi prezent al unităţii
economice, cu ajutorul informaţiei. Nivelul produsului procesului gândirii depinde de
calitatea managerului, de aria şi conţinutul informaţiei, de capacitatea de percepere şi
pricepere a managerului de a supune unor prelucrări speciale întregul arsenal informatic de
care dispune.
1.1. CARACTERIZAREA GENERALĂ A GÂNDIRII
MANAGERULUI
1.1.1. Gândirea managerului şi rolul ei în etapa de tranziţie la economia de
piaţă
În activitatea managerială, gândirea se află pe primul plan, în dauna rutinei, care este
cel mai periculos „adversar”.
Gândirea trebuie să fie sprijinită pe cunoştinţe solide, multidisciplinare: pregătirea
profesională de bază, economică, financiară, comercială, cunoştinţe de ştiinţa conducerii,
cunoştinţe de management în domeniile conduse.
Un bun manager este cel care posedă o gândire creatoare, capabilă să iasă din tipare şi
să rezolve probleme nou apărute, sprijinindu-se pe o preocupare continuă de acumulare de noi
cunoştinţe, ca bază pentru noi decizii.
Este necesară o gândire rapidă, logică, analitică, dar şi sintetică, capabilă să evalueze rapid
riscul şi să ia decizia la timpul potrivit. Gândirea în sine, înţeleasă şi tratată ca o calitate
general – umană, în cazul managerului, trebuie să fie mai flexibilă, să ţină seama de un număr
foarte mare de parametri, cu influenţe pozitive şi negative, să evalueze rapid ansamblul şi să
găsească soluţia (decizia) cea mai justă.
Punând întreprinderea în slujba economiei de piaţă sub raportul tehnico-economic şi, în
acelaşi timp, rezolvând problemele individuale ale salariaţilor sub raportul intereselor umane,
managerul iniţiază şi practică o adevărată filosofie a întreprinderii. Aceste condiţii şi trăsături
componente influenţează şi determină în final filozofia şi logica gândirii managerului,
principiile managementului întreprinderii. Gândirea managerială se formează într-o măsură
însemnată sub influenţa fenomenelor manageriale pe care acesta este chemat să le cunoască şi
să le influenţeze.
1.1.2. Definiţia şi trăsăturile caracteristice ale gândirii managerului
Gândirea, în general, este procesul cognitiv cel mai înalt, constând din reflectarea
generalizată şi nemijlocită a obiectelor şi fenomenelor şi a relaţiilor dintre ele. Gândirea
managerială reprezintă o cunoaştere a realităţii manageriale bazată pe utilizarea cunoştinţelor
dobândite anterior. De fapt, în aceasta constă trăsătura caracteristică esenţială a procesului
gândirii manageriale.
Procesul economic şi social al oricărei întreprinderi pune în faţa managerului sarcini ce
nu pot fi rezolvate pe calea perceperii nemijlocite a fenomenelor manageriale sau pe calea
reproducerii a ceea ce a fost perceput anterior. Rezolvarea multor probleme manageriale are
loc în numeroase situaţii pe cale indirectă şi se bazează pe concluziile desprinse din
cunoştinţele anterioare. Căutarea unui astfel de răspuns, pe care managerul nu-l poate obţine
direct prin percepţie sau pe calea deducţiilor furnizate de cunoştinţele sale este o activitate de
gândire. Rezultă deci că gândirea managerială este întotdeauna legată de rezolvarea unei
probleme manageriale prin mijlocirea cunoştinţelor dobândite şi pe baza cărora managerul
poate ajunge la anumite concluzii.
La baza gândirii stau senzaţiile (proces psihic de semnalizare-reflectare prin
intermediul unui singur analizator, a proprietăţilor simple şi separate ale obiectelor şi
fenomenelor în forma unor imagini directe, elementare), percepţiile (proces psihic complexsenzorial
şi cu conţinut obiectual realizând reflectarea directă şi unitară a ansamblului
însuşirilor şi structurii obiectelor şi fenomenelor, în forma imaginilor primare) şi
reprezentările (reflectarea sub formă de imagine intuitivă a unui obiect sau fenomen care în
momentul respectiv nu este perceput, dar care a acţionat în trecut asupra analizatorilor, sau
astfel spus o imagine reprodusă, care se bazează pe experienţa perceptivă trecută. Toate
acestea apar în procesul activităţii practice a managerului, ca efect al acţiunii fenomenelor
manageriale asupra analizatorilor. Subliniem semnificaţia lor deosebită deoarece fără ele
gândirea ar fi lipsită de orice conţinut şi practic nu ar fi posibilă.
În procesul de gândire managerul pleacă de Ia cunoaşterea particularului. Prin
generalizare, el descoperă generalul în fenomenele individuale ale realităţii manageriale.
Activitatea de gândire este indisolubil Iegată de practica managerială Practica
reprezintă domeniul de aplicare a rezultatelor activităţii de gândire şi tot ea aduce corective în
activitatea de gândire. La rândul său, practica managerială nu este posibilă în afara gândirii
managerului. Ea este necesară atât în planificarea activităţii manageriale, cât şi în executarea
acesteia. Acţionând, managerul dă un sens acţiunilor sale, îşi propune ce trebuie făcut, ce
modificări să introducă în activitatea sa, cum să înlăture anumite dificultăţi etc.
1.2. OPERAŢIILE ŞI NOŢIUNILE MANAGERIALE
Analiza operaţiilor gândirii managerului şi a procesului de formare a noţiunilor
manageriale reprezintă o problemă centrală. Cunoaşterea procesului în sine şi a
componentelor sale principale ne furnizează numeroase şi semnificative informaţii necesare
managementului întreprinderii. Operaţia şi noţiunea managerială ne apar, de regulă, ca un
mod de lucru neuropsihic, ca o dispoziţie instrumentală, ca o acţiune interiorizată sau ca o
transformare senzorio-motorie ori mintală.
1.2.1. Operaţiile gândirii manageriale
1.2.1.1. Comparaţia
De regulă, comparaţia este definită ca operaţie mintală cu ajutorul căreia managerul
stabileşte asemănările şi deosebirile dintre fenomenele şi procesele manageriale.
Comparând fenomenele şi procesele manageriale, managerul poate observa aproape
întotdeauna că în anumite privinţe ele se aseamănă, iar in alte privinţe ele se deosebesc.
Recunoaşterea asemănărilor şi deosebirilor depinde de însuşirile fenomenelor şi proceselor
manageriale care ne apar fiind esenţiale în momentul respectiv.
În anumite cazuri, comparaţia se realizează nemijlocit, pe calea confruntării însuşirilor
componentelor manageriale pe care Ie comparăm. Astfel, comparăm membrii unei echipe
manageriale după gradul de asumare a responsabilităţilor sau după poziţia fiecăruia în cadrul
echipei manageriale şi procedăm la o percepere simultană. In alte cazuri, comparaţia se face
pe cale indirectă, mijlocită, pe calea deducţiei (formă fundamentală de raţionament în care
gândirea se mişcă efectiv şi exclusiv în planul conceptelor, concluzia decurgând cu necesitate
din premise). De pildă, managerul general constată că procesul de formare a echipei‚
manageriale este finalizat şi că se poate trece la cel de adaptare, deoarece dispune deja de
elementele concrete pentru elaborarea normelor de randament şi a programului de adaptare. În
aceste cazuri se face uz de un anumit indiciu indirect, cu care se confruntă factorii care fac
obiectul comparaţiei. Succesul comparaţiei depinde de justeţea şi exactitatea indiciului ales de
către manager.
Condiţia necesară a unei comparaţii reuşite constă în confruntarea fenomenelor şi
proceselor manageriale dintr-un punct de vedere unic. Comparând, managerul desprinde
întotdeauna un anumit indiciu şi stabileşte apoi cum se prezintă acest indiciu în fiecare
fenomen sau proces managerial
Preview document
Conținut arhivă zip
- Gandirea si Aptitudinile Manageriale.pdf