Ghid înființare IMM

În loc de prefata

Dezvoltarea economica reprezinta obiectivul principal în actuala etapa si al evolutiei sistemului socio-economic si premisa stabilitatii acestuia.

În termeni macroeconomici dezvoltarea economica are loc atunci când bunastarea economica a oamenilor creste pe o perioada lunga si este legata de patru elemente decisive:

- evolutia populatiei;

- calitatea capitalului uman de întreprinzator;

- ritmul investitiilor si înfiintare de noi afaceri;

- eficienta de utilizare a resurselor productive existente.

Dezvoltarea economica pe termen mediu si lung este influentata în primul rând de cresterea sectorului privat de Întreprinderi Mici si Mijlocii care va constitui “clasa de mijloc” a carei principale categorii socio-profesionale cuprinde: întreprinzatorii, liber profesionistii, managerii; intelectualitatea de “vârf”, bancherii, investitorii. Ceilalti factori determinanti sunt formati din: educatie si pregatire; un sistem perfectionat de intermediere financiara; stabilitatea macroeconomica; orientarea economiilor spre investitii productive; echitatea în distributia veniturilor; stabilitatea politica si sociala.

În contextul de mai sus, în tara noastra a fost creata din anul 1990 posibilitatea dezvoltarii sectorului privat, în special cel de întreprinderi mici si mijlocii în care sunt cuprinse si Asociatiile familiale si Persoanele fizice autorizate cu activitati pe baza liberei initiative.

În temeiul Legii nr. 133/1999 întreprinderile mici si mijlocii care îsi desfasoara activitatea în sfera productiei de bunuri materiale si servicii se definesc în functie de numarul mediu scriptic anual de personal dupa cum urmeaza:

a. pâna la 9 salariati – microîntreprindere;

b. între 10-49 salariati – întreprindere mica;

c. între 50-249 salariati – întreprindere mijlocie;

d. peste 250 salariati întreprinderea se încadreaza la întreprinderi mari.

Aceste categorii sunt definite si prin normele statistice Europene.

Notiunea de întreprinderi mici si mijlocii a intrat în cunoasterea si limbajul de specialitate în România dupa anul 1990, când abordarea actiunilor practice declansate dupa acel an a demonstrat ca o parte din cetatenii tarii noastre au înteles si pus în aplicare înfiintarea de afaceri proprii. Ponderea sectorului privat este constituita de microîntreprinderi (SRL; AF; PF) . IMM-urile au fost construite mai întâi spontan si în dorinta de lansare în afaceri fara cunoasterea “stiintei de a face afaceri”. Dupa anul 1991 au aparut reglementari ( mai mult sau mai putin durabile) privind constituirea societatilor comerciale. A început un proces de profesionalizare a activitatii IMM-urilor cu alegerea obiectului de activitate, a organizarii adecvate a evidentelor financiar contabile si atragerii fortei de munca calificata.

Motivatiile care au stat în mare parte la baza înfiintarii IMM-urilor sunt:

- dorinta de a crea propriile locuri de munca pentru întreprinzatori si familia sa;

- o ambitie alimentata din “copiere” sau din traditia familiei;

- obtinerea de câstiguri mari;

- fructificarea unor oportunitati locale;

- existenta unor mijloace financiare si materiale;

- asocieri cu investitori straini;

- existenta unui cadru legal stimulativ pâna în anul 1995.

Toate argumentele si realizarile de dupa 1990 pledeaza ca IMM-urile s-au impus ca o realitate pregnanta a economiei românesti, contribuind la bugetul statului cu venituri în proportie de peste 50% si cu o mare pondere în PIB.

Situatia actuala a IMM-urilor impune o analiza responsabila de mare atentie condusa în mod permanent astfel încât cerintele lor fundamentale, legislative, administrative, fiscalitate si altele sa fie puse operativ în practica.

Întreprinderile mici si mijlocii au devenit o realitate prin ponderea pe care o detin în economia tarii, prin rolul pe care îl au în evolutia unei economii moderne concretizata prin receptivitate la noile solutii tehnice si posibilitati sporite la adaptare la schimbari.

Crearea acestor întreprinderi presupune mecanisme complexe care solicita un grad de cunoastere a proceselor economice si sociale, implicit si un nivel de pregatire profesionala si manageriala.

În perioada actuala de tranzitie ( care se prelungeste nemotivat de mult ) când cresterea numarului de IMM-uri si mentinerea în activitate a celor existente se impune ca o necesitate socio-economica, scopul, obligatia si menirea multor institutii si organizatii este de a sprijini si interveni la dezvoltarea sectorului privat.