Guvernare electronică

1 Introducere. Definiţie, scop şi trăsături

Una dintre cele mai frecvente întrebări referitoare la e-guvernare este „Ce este?”.

Pentru că studierea şi aplicarea guvernării electronice se află într-o stare incipientă încă, o

definiţie exactă este greu formulat pentru că diferitele puncte de vedere ale cercetătorilor

referitor la ceea ce este cu exactitate conceptul de e-guvernare nu ajung la un numitor comun.

Singurul aspect de care suntem cu adevărat siguri este ca e-guvernarea este mult mai mult

decât postarea unor informaţii de interes public şi crearea unor servicii publice pe o pagină de

Internet. Ca terminologie, e-guvernarea sau e-guvernment îşi are sorgintea în construcţii

lexicale ca e-mail, e-commerce, e-business care, ca fenomene, au precedat apariţia

conceptului de guvernare electronică.

Guvernarea electronică acoperă toate aspectele guvernării, până la cel mai adânc

nucleu al fiecărei entităţi guvernamentale şi inevitabil va deveni factor reformator pentru

guvern şi procesul de guvernare.

Guvernarea electronică constă în interacţiunea dintre guvern, parlament şi alte

instituţii publice cu cetăţenii prin intermediul mijloacelor electronice. Informarea asupra

proiectelor de lege aflate în discuţie şi emiterea de păreri de către cetăţeni, plata taxelor de

către contribuabili, completarea unor plângeri şi petiţii online reprezintă mijloace eficiente

puse la dispoziţie de către stat pentru exercitarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor.

Aşadar sensul implementării guvernării electronice este de sus în jos (de la stat la cetăţean).

„Guvernarea electronică reprezintă procesul de reinvenţie a sectorului public prin

digitalizare şi noi tehnici de management a informaţiei, proces al cărui scop final este

creşterea gradului de participare politică a cetăţenilor şi eficientizarea aparatului

administrativ.”

Aceasta definiţie reuneşte, de fapt, cele 3 trăsături de bază ale guvernării electronice:

1) folosirea noilor tehnologii electronice în comunicare (email, chat, site-uri Internet

etc.) sau paradigma tehnică

2) aplicarea unor noi metode de management a informaţiei sau paradigma

manageriala

3) creşterea gradului de participare politică a cetăţenilor şi creşterea eficienţei

aparatului administrativ sau paradigma funcţională.

1.1 Obiectivele guvernării electronice

Obiectivele generale ale guvernării electronice sunt:

- asigurarea accesului la informaţia oficială prin intermediul paginilor WEB în

reţeaua Internet;

- prestarea serviciilor publice prin intermediul mijloacelor electronice pentru

cetăţeni şi mediul de afaceri;

- sporirea gradului de participare a cetăţenilor în procesul de guvernare;

- eficientizarea activităţii administraţiei publice prin optimizarea utilizării resurselor

materiale şi umane, precum şi a timpului prestării serviciilor;

- consolidarea democraţiei şi a instituţiilor statului de drept.

Obiectivele specifice ale guvernării electronice constituie:

- asigurarea transparenţei activităţii autorităţilor administraţiei publice;

- crearea şi implementarea sistemelor informaţionale automatizate, menite să susţină

procesele de reformă şi dezvoltare politică, socială şi economică din ţară;

- dezvoltarea infrastructurii informaţionale de stat;

- creşterea nivelului de pregătire a angajaţilor publici în domeniul tehnologiilor

informaţionale şi de comunicaţii;

- dezvoltarea cadrului juridic şi democraţia electronică.

În procesul de guvernare sunt implicaţi, în general vorbind, 3 mari clase de

participanţi:

1) participanţii publici, guvernul sau statul, atât organizaţiile de la nivel local, cât şi

cele de la nivel central [G]

2) cetăţenii ţării respective [C]

3) firmele private care organizează activităţi comerciale, luând în considerare

profitul şi activând într-un context concurenţial de piaţă. [B]

Între aceşti participanţi se nasc relaţii specifice de comunicare şi tranzacţionale