Măsurarea Muncii

METODE ALE I.S.P. PENTRU STUDIUL MUNCII. MĂSURAREA MUNCII

Introducere

Studiul muncii integrează un ansamblu de activităţi şi procedee de cercetare critică şi sistematică a proceselor de muncă în vederea obţinerii unei eficienţe economice sporite a procesului. Eficienţa economică este ideal a fi obţinută cu un minim de cheltuieli de investiţii. Un alt obiectiv îl reprezintă stabilirea cantităţii de muncă necesare unui operator pentru îndeplinirea sarcinilor în cadrul unui proces de muncă. Cele 2 categorii de preocupări menţionate pot fi rezolvate fie prin grupajul de metode deja menţionat sub titulatura de ingineria metodelor, fie prin intermediul unui alt grupaj denumit “măsurarea muncii”. Această dublă posibilitate de abordare evidenţiază inseparabilitatea şi integrarea organică a metodelor ingineriei sistemelor de producţie.

Conţinutul măsurării muncii

Măsurarea muncii are ca obiect determinarea timpului consumat pentru efectuarea unor activităţi în condiţiile unei metode existente ca şi stabilirea timpului necesar realizării acţiunilor respective în condiţiile unor metode îmbunătăţite ca rezultat al ingineriei metodelor. Finalitatea acestui proces o reprezintă elaborarea unor norme de timp fundamentate ştiinţific care să reprezinte timpii de muncă reali pentru executarea lucrărilor în condiţiile unor procese de muncă organizate raţional.

Etapele măsurării muncii

Studierea proceselor de muncă prin măsurare evidenţiază următoarele etape:

1. Înregistrarea situaţiei existente - are rolul de a furniza datele cu privire la timpul consumat pentru realizarea elementelor procesului studiat în condiţii tehnico-organizatorice existente. Pe baza măsurătorilor se pot studia şi evidenţia pierderile de timp de muncă ale executantului precum şi întreruperile din timpul de funcţionare a utilajului.

2. Măsurarea timpului de muncă - se referă la determinarea timpului consumat în condiţiile metodei îmbunătăţite, cu rolul de a obţine datele necesare pentru elaborarea normelor de muncă printr-o nouă metodă.

Scopul măsurării muncii

- Scoaterea la iveală a pierderilor de timp şi a cauzelor acestora.

- Compararea unor metode de muncă diferite în vederea stabilirii şi alegerii celei mai eficiente dintre ele.

- Stabilirea normelor şi normativelor de muncă.

- Verificarea calităţii normelor şi normativelor de muncă.

Structura timpului în procesul de muncă

În cursul desfaşurării studiului muncii, atât în ceea ce priveşte analiza metodelor de muncă cât şi în ceea ce priveste timpul de muncă, apare necesitatea cercetării concomitente a celor trei componente care concură la realizarea proceselor de producţie: operatorul, utilajul şi obiectul muncii. Această necesitate obiectivă impune şi clarificarea unor noţiuni, terminologii, clasificări şi simbolizări din punctul de vedere al fiecareia dintre aceste componenete

Structura timpului de muncă al executantului

Schema generală evidenţiind structura timpului consumat de către executantul procesului de muncă este redată în figura .

Figura 8

TIMPUL DE MUNCA

(TM)

TIMPUL PRODUCTIV TIMPUL NEPRODUCTIV

(Tp) (TN)

TIMPUL de pregătire TIMPUL TIMPUL de deservire TIMPUL de întreruperi TIMPUL de muncă TIMPUL de întreruperi

si incheiere operativ locde munca reglementate neproductiv nereglementate

(Tpi) (Top) (Tdl) (Tir) (Tmn) (Tin)

TIMPUL de baza TIMPUL ajutator TIMPUL de deservire TIMPUL de deservire TIMPUL de odihnă şi TIMPUL de întreruperi TIMPUL de întreruperi TIMPUL de întreruperi

(tb) (ta) tehnica

(tdt) organizatorică (tdo) necesităţi

firesti condiţionte de tehnologie independente de executant dependent de

şi organizare executant

(ton) (tto) (ti) (td)

TIMPUL de munca TIMPUL de munca TIMPUL de supraveghere

manuala manual- mecanică a funcţionării utilajului TIMPUL de întreruperi condiţionate de TIMPUL de întreruperi condiţionate de

(tman) (tmm) (tsf) tehnologie

(tth) organizarea muncii

(tog)

- TIMPUL DE MUNCĂ ( TM ) - reprezintă timpul de care dispune un executant pentru a-şi îndeplini sarcinile de muncă care îi revin.

- TIMPUL PRODUCTIV ( TP ) - reprezintă timpul pe parcursul căruia un executant efectuează lucrări necesare pentru realizarea unei sarcini de muncă.

- TIMPUL DE PREGATIRE ŞI INCHEIERE (Tpi) - Timpul în cursul căruia un executant realizeaza condiţiile necesare înainte şi după terminarea muncii.

- TIMPUL OPERATIV (Top) - timpul în cursul căruia un executant efectuează odificarea sau transformarea cantitativă ş calitativă a obiectului muncii.

- TIMPUL DE DESERVIRE A LOCULUI DE MUNCĂ (Tdl) - timpul în cursul căruia un executant asigură mentinerea în stare de funcţionare a utilajelor şi sculelor şi asigură organizarea, aprovizionarea, ordinea şi curăţenia la locul de muncă.

- TIMPUL DE BAZA (tb) - reprezintă timpul in cursul caruia un executant efectuează sau supraveghează nemijlocit lucrările care determină modificarea calitativă şi cantitativă a obiectului muncii.

- TIMPUL AJUTĂTOR (ta) - reprezintă timpul în cursul căruia un executant trebuie să efectueze mişcări necesare sau să supravegheze asemenea mişcări.

- TIMPUL DE DESERVIRE TEHNICA (tdt) - reprezintă timpul în cursul căruia un executant asigură mentinerea în stare de funcţionare normala a utilajului şi a sculelor, pe întreaga perioadă a schimbului de lucru.

- TIMPUL DE DESERVIRE ORGANIZATORICA (tdo) - reprezintă timpul în cursul căruia un executant asigură îingrijirea, aprovizionarea şi organizarea locului sau de muncă.

- TIMPUL DE MUNCĂ MANUALA (tman) - reprezintă timpul în cursul căruia lucrarea este efectuată de către un executant cu consum propriu de energie (fără intervenţia altei forme).

- TIMPUL DE MUNCĂ MANUAL MECANICA (tmm) - reprezintă timpul în cursul căruia un executant efectuează lucrări cu ajutorul unor utilaje acţionate de surse de energie exterioară, dar şi cu aportul simultan şi nemijlocit al energiei proprii.

- TIMPUL DE SUPRAVEGHERE A FUNCŢIONARII UTILAJULUI (tsf) - reprezintă timpul în cursul căruia un executant supraveghează desfaşurarea normală a procesului tehnologic şi a funcţionării utilajului.

- TIMPUL NEPRODUCTIV (TN) - reprezintă timpul în cursul căruia au loc întreruperi în muncă a executantului, oricare ar fi natura lor.