Proces Bugetar și Fiscalitate în UE

CAPITOLUL 1

FINANŢAREA UNIUNII EUROPENE

Sistemul de finanţare al Uniunii Europene se caracterizează prin autonomie, Comunităţile având propriul lor buget, distinct de cel al statelor membre. Bugetul Uniunii Europene este actul care autorizează în fiecare an finanţarea ansamblului activităţilor şi intervenţiilor comunitare. În funcţie de acesta pot fi observate în fiecare an priorităţile şi orientările politice comunitare. Bugetul comunitar se alimentează din resursele proprii ale Comunităţilor Europene, obţinute din activităţi aflate în competenţa acestora.

Banii contribuabilor sunt folosiţi pentru ca Uniunea să finanţeze activităţi cu care toate statele membre şi Parlamentele au fost de acord în Tratate. O mică parte - circa 1% din veniturile naţionale, echivalentul a 235 euro pe cap de locuitor – intră în bugetul anual al UE şi este cheltuit mai ales pentru cetăţenii săi şi pentru comunităţi. Din buget sunt finanţate o gamă largă de activităţi, cum ar fi agricultura, pescuitul, infrastructura (construirea de drumuri, poduri şi căi ferate), educaţie şi instruire, cultură, politică socială, politica de mediu, sănătate şi protecţia consumatorilor, cercetare. Iniţiativele au scopul de a oferi cetăţenilor UE un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie fără graniţe interne. O parte din buget este cheltuită pentru sprijinirea dezvoltării economice în lume şi pentru ajutor umanitar în sprijinul statelor terţe afectate de dezastre naturale şi alte situaţii de criză.

Încă de la înfiinţarea sa în 1951, CECO a dobândit autonomia financiară datorită prelevării taxelor pe producţia de oţel şi cărbune Tratatul CECO stabilea un buget al cheltuielilor administrative şi unul operaţional.

Tratatul CEEA a creat tot 2 bugete, unul de funcţionare şi unul pentru cercetare şi investiţii, ambele finanţate prin contribuţii ale statelor membre.

Bugetul unic a fost instituit prin Tratatul de la Roma (Tratatul Comunitǎţii Economice Europene – CEE, 1957), care afirma cu claritate principiul solidaritǎţii financiare. Bugetul comunitar avea la origine o dimensiune redusǎ, principalele sale cheltuieli fiind destinate politicii agricole comune (PAC).

Finanţarea acestor bugete se fǎcea, la începuturile construcţiei europene, printr-un regim de contribuţii etatiste. Contribuţia statelor membre la bugetul operaţional al CEEA: Belgia 7,9%, Germania 28%, Franţa 28%, Italia 28%, Luxemburg 0,2% şi Olanda 7,9%. Contribuţia statelor membre la bugetul de cercetare şi investiţii al CEEA: Belgia 9,9%, Germania 30%, Franţa 30%, Italia 23%, Luxemburg 0,2% şi Olanda 6,9%. Contribuţia statelor membre la bugetul CEE: Belgia 7,9%, Germania 28%, Franţa 28%, Italia 28%, Luxemburg 0,2% şi Olanda 7,9%. Contribuţia statelor membre la Fondul Social European: Belgia 8,8%, Germania 32%, Franţa 32%, Italia 20%, Luxemburg 0,2% şi Olanda 7% Tratatul CEE stipula faptul că această finanţare bazată pe contribuţii naţionale se aplică pentru o perioadă de tranziţie, urmând ca la sfârşitul acestei perioade bugetul să fie finanţat în totalitate din resurse proprii.

Ulterior au fost introduse douǎ resurse proprii: prelevǎrile (taxele) la importurilor de produse agricole din spaţiul extra-comunitar şi drepturile vamale (taxe) la importurile de produse manufacturate din afara Comunitǎţii Europene, iar sumele obţinute erau suficiente pentru acoperirea necesitǎţilor de finanţare comună.

Evoluţia sa de-a lungul timpului reflectă modul în care s-a schimbat construcţia Europei. În 1970 bugetul comunitar se ridica la totalul de 3,6 miliarde ECU. Bugetul adoptat pentru anul 2007 se ridică la 126,5 miliarde EURO, cu o creştere de 5% faţă de 2006, şi acoperă toată gama politicilor comunitare: agricultură, dezvoltare regională, cercetare, educaţie, ajutor internaţional şi cooperare cu restul lumii, etc. Bugetul din 2007 corespunde la 1,08 din Venitul Naţional Brut al UE (GNI).

1.1. Principiile bugetare

Bugetul este stabilit şi implementat în conformitate cu câteva principii generale:

- Principiul unităţii bugetare – toate veniturile şi cheltuielile Comunităţii, ca şi cele ale Uniunii Europene, trebuie încorporate într-un document unic, în vederea asigurării unui control eficace al condiţiilor de utilizare a resurselor comunitare Anumite elemente financiare ale comunităţilor dispun de un regim particular, cum este cazul Fondului European de Dezvoltare, alimentat direct prin contribuţiile statelor membre după o cheie a PNB sau organismele descentralizate ale Comunităţii (agenţiile europene), care dispun de propriul lor buget şi primesc pentru majoritatea dintre ele subvenţii în sarcina bugetului. Consiliul a adăugat acestui principiu pe cel a adevărului (veridicităţii) bugetar, care impune autorităţii bugetare de a nu înscrie decât creditele care vor putea în mod real să fie executate.

- Principiul anualităţii – bugetul este adoptat pentru un an bugetar pe baza unor Perspective financiare multianuale Atât angajamentele cât şi plăţile sumelor alocate pentru anul bugetar curent trebuie, în principiu, să fie utilizate în cursul anului curent, pentru a facilita controlul activităţii executivului comunitar.