Resursele Umane în Administrația Publică în Contextul Integrării Europene

Rolul principal al statului modern într-o economie de piata democratica este sa asigure conditiile si standardele vietii de zi cu zi a indivizilor, cât si ale entitatilor legale. Principalul mecanism utilizat de catre stat este legea. Transmiterea si impunerea hotarârilor Parlamentului si a legislatiei afe¬rente, monito¬riza¬rea efectelor acestora si furnizarea mecanismelor de corectare si redresare a lor sunt câteva tinte importante pentru oricare stat modern.

Prima sarcina a statului, în domeniul pietei muncii, este de a regle¬menta relatiile de baza dintre angajatori si angajati. Statul trebuie sa stabileasca standarde minime pentru a asigura conditii de munca pentru toti indivizii si, de asemenea, sa defineasca drepturile si obligatiile celor doua parti.

Statul are, de asemenea, rolul de angajator. În aceasta calitate, statul trebuie sa asigure performanta, eficienta profesionala si impartia¬litatea administratiei publice. Aceasta responsabilitate manageriala creeaza nevoia unor reglementari specifice ale activitatii angajatorilor statului în calitatea sa de angajator: politici privind conducerea si cariera, sisteme manageriale de selectie, recrutare, promovare si remunerare, care toate au scopul de a garanta calitatea înalta si omogena a conducerii si a performantelor sale la toate nivelurile si ramurile guvernarii.

În strânsa legatura cu rolul sau de angajator, statul are si respon¬sabilitati constitutionale în ceea ce priveste coordonarea administratiei publice în conformitate cu principiile stipulate în Constitutie si în Legea administratiei publice. Mai mult chiar, statul trebuie sa asigure performanta administratiei publice, în concordanta cu aceste principii de baza.

Notiunea moderna de administratie publica se refera la o delegare ierarhica a puterilor statului catre indivizii care opereaza în sistemul public. Acestia, functionarii publici, nu sunt simpli angajati ai statului, desi sunt delegati cu puterile acestuia. Ei trebuie sa se asigure ca acele principii constitu¬tionale si administrative sunt aplicate în toate activitatile administratiei publice.

Legislatia este cea care stabileste, de obicei, relatiile dintre stat si functionarii publici. Chiar daca unele aspecte ale acestor relatii sunt stabilite prin contracte individuale sau colective de munca, partile implicate în asemenea acorduri nu pot neglija principiile constitutionale si administrative legale. Deci, oricare ar fi sursa legala de reglementare a relatiei dintre stat si functionarii publici, textul acesteia trebuie sa contina un set de principii administrative legale în sensul descris mai sus, pentru a putea fi impuse oficialilor publici.

Constitutiile moderne contin prevederi referitoare la conditia serviciu¬lui public sau chiar modele generale pentru administratiile publice. Majoritatea constitutiilor impun un cod specific pentru coordonarea relatiei dintre functio¬nari si stat. De exemplu, constitutiile Frantei, Germaniei, Greciei, Italiei, Portugaliei si Spaniei includ, direct sau indirect, principii de baza pentru serviciul public.

Serviciul public constitutional modern, într-o democratie , este considerat real numai daca îndeplineste un set de conditii care contribuie la definirea naturii si valorii unui serviciu public profesionist:

a) Separarea dintre sfera publica si cea privata

Distinctia dintre sfera publica si cea privata s-a facut o data cu cea dintre stat si societate. Este, practic, recunoasterea faptului ca exista domenii în care interesul public trebuie sa primeze, fara interferente legate de interesele individuale. De asemenea, aceste domenii publice trebuie regle¬mentate printr-un set de principii legale specifice, iar actorii implicati sunt subiectii acestor principii.

b) Separarea dintre politica si administratie

Separarea dintre politica si administratie implica prezumtia ca în domeniul public exista doua parti principale, care, desi sunt strâns legate între ele, au naturi diferite, logica diferita si surse de legitimitate diferite:

– Politica se bazeaza pe încrederea publica, exprimata prin alegeri electorale libere care trebuie validate.

– Administratia se bazeaza pe meritul si capacitatea profesionala a functionarilor publici, angajati prin concurs organizat în concordanta cu legislatia în vigoare.