Servicii si Utilitati Publice

Imagine preview
(10/10 din 2 voturi)

Acest curs prezinta Servicii si Utilitati Publice.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 8 fisiere doc, pdf de 146 de pagini (in total).

Profesor: Maria Turtoi

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domenii: Stiinta Administratiei, Stiinte Politice

Cuprins

Introducere. Vocabular specific serviciilor şi utilităţilor publice.
Clasificarea serviciilor
1.1. Introducere. Vocabular specific domeniului serviciilor publice . 2
1.1.1. Noţiunea de serviciu . 2
1.1.2. Noţiunea de bunuri. Diferenţa între bunuri şi servicii . 3
1.1.3. Principalele cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească serviciile . 4
1.1.4. Nevoia socială – factor principal de apariţie şi diversificare a serviciilor . 6
1.2. Serviciile publice . 7
1.2.1. Noţiunea de sistem de servicii publice . 7
1.2.2. Caracteristicile generale ale sistemului de servicii publice .8
1.2.3. Noţiunea de serviciu public . 10
1.2.4. Tipologia serviciilor publice . 11
1.2.5. Caracteristicile principale ale serviciilor publice . 14
1.2.6. Principii şi reguli de organizare şi funcţionare a serviciilor publice . 16
1.2.7. Noţiuni şi definiţii specifice serviciilor publice . 18
1.3. Clasificarea serviciilor (CAEN) . 20
1.3.1. Categoria E – energie electrică şi termică, gaze şi apă . 20
1.3.2. Categoria F – construcţii . 20
1.3.3. Categoria G – comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, reparare autovehicule,
motociclete şi bunuri de uz personal şi gospodăresc . 21
1.3.4. Categoria H – hoteluri şi restaurante . 24
1.3.5. Categoria I – transport, depozitare şi comunicaţii . 24
1.3.6. Categoria J – intermedieri financiare . 25
1.3.7. Categoria K – tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi
de servicii prestate în principal întreprinderilor . 26
1.3.8. Categoria L – administraţie publică, apărare, asigurări sociale . 27
1.3.9. Categoria M – învăţământ . 28
1.3.10. Categoria N – sănătate şi asistenţă socială . 28
1.3.11. Categoria O – alte activităţi mde servicii colective, sociale şi personale . 28
1.3.12. Categoria P – activităţi ale personalului angajat în gospodării particulare . 29
1.3.13. Categoria Q – activităţi ale organizaţiilor extrateritoriale . 30
Bibliografie . 30

Extras din document

1.1. Introducere. Vocabular specific domeniului serviciilor publice

1.1.1. Noţiunea de serviciu

În ultimele decenii, serviciile au devenit principalul element dinamizator al competiţiei

economice în ţările dezvoltate, o bună parte dintre produse fiind cumpărate pentru serviciile pe

care le oferă. Astfel, serviciile reprezintă un procent important în activitatea economică: 70% în

SUA, 65% în Franţa, 56% în Germania şi 57% în Japonia. În SUA, aproximativ 75% din

populaţia activă lucrează în servicii, respectiv serviciile reprezintă 40% din economia de piaţă şi

20% din economia de monopol, iar în export serviciile au o pondere de circa 25%.

Cererea tot mai puternică de servicii corelată cu evoluţia societăţii, în general, şi cu ridicarea

nivelului de trai în special, ascensiunea şi importanţa tot mai mare a serviciilor în economie au

determinat intensificarea activităţilor pentru cunoaşterea acestui sector de activitate.

Preocupările specialiştilor de a depăşi relativa rămânere în urmă a teoriei faţă de practică s-au

concentrat întâi asupra definirii noţiunii de serviciu, acţiune extrem de dificilă datorită

eterogenităţii activităţilor de acest gen şi a numeroaselor sale înţelesuri în viaţa cotidiană

În conformitate cu Dicţionarul explicativ al limbii române, serviciul reprezintă:

– acţiunea, faptul de a servi, de a sluji, respectiv o formă de muncă prestată în folosul sau în

interesul cuiva;

– ocupaţie pe care o are cineva în calitate de angajat, slujbă; îndatorire care revine cuiva în

calitate de angajat; îndeplinirea acestei îndatoriri;

– subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc. cuprinzând mai multe

secţii (Coteanu et al., 1998).

Din punct de vedere economic, noţiunea de serviciu acoperă un domeniu mult mai restrâns,

delimitat de noţiunea de utilitate (valoare de întrebuinţare), putând fi definită ca activitate utilă

destinată satisfacerii unei nevoi sociale (Nusbaumer, 1984), dar şi aşa, sfera de cuprindere

rămâne destul de largă.

Serviciile pot fi rezultatul muncii materializate (automobil, radio, televizor etc.) sau al acţiunii

unor factori naturali (razele soarelui, izvoarele termale etc.). Ca efecte ale unor bunuri materiale

sau ale unor factori materiali, serviciile sunt indispensabile omului însă, de cele mai multe ori

este necesară intervenţia omului pantru ca ele să devină efective.

Ca atare abordarea serviciilor ca o categorie economică presupune restrângerea la acele activităţi

care presupun anumite relaţii sociale de producţie. Şi în acest cadru, oarecum mai limitat, există

o paletă largă de interpretări ale noţiunii, în funcţie de profunzimea cercetărilor şi scopul în care

au fost elaborate.

Indiferent de criteriile cu care se operează, definirea serviciilor trebuie căutată în sfera

activităţilor care le-au generat, ceea ce presupune găsirea acelor elemente de identificare a lor şi

respectiv de delimitare de celelalte activităţi economice.

Punctul de pornire în definirea categoriei economice de serviciu îl constituie delimitarea

(separarea) acestuia de bunurile materiale.

Majoritatea definiţiilor întâlnite în literatura de specialitate pun accent pe faptul că serviciile sunt

activităţi al căror rezultat este nematerial şi nestocabil, nu se concretizează în produse cu

existenţă de sine stătătoare:

1. Introducere. Vocabular specific serviciilor şi utilităţilor publice. Clasificarea serviciilor

Asociaţia Americană de Marketing defineşte serviciile ca activităţi, beneficii sau utilităţi care

sunt oferite pe piaţă sau prestate în asociere cu vânzarea unui bun material (* * *, Marketing

Definitions, a Glossary of Marketing Terms, 1960).

Blois defineşte serviciul ca o activitate care oferă beneficii (avantaje), fără să presupună în mod

obligatoriu un schimb de bunuri tangibile.

Christian Gronros defineşte serviciul ca fiind o activitate sau grup de activităţi, mai mult sau mai

puţin tangibile, care, de obicei, au loc în momentul interacţiunii dintre cumpărător şi prestator.

Mărculescu şi Nichita definesc serviciile ca fiind activităţi din sfera producţiei materiale sau

nemateriale care, fie că preced procesul de creare a produsului finit contribuind la pregătirea

lui, fie că sunt legate de produsele care au ieşit din sfera producţiei sociale, fie că se

concretizează în anumite efecte utile care se răsfrâng direct asupra omului, societăţii sau

naturii, trăsătura generală a majorităţii lor constituind-o faptul că prestarea lor coincide în timp

şi spaţiu cu întrebuinţarea, consumarea lor.

Definiţiile prezentate delimitează serviciile în ansamblul lor de celelalte activităţi prin luarea în

considerare a elementelor care le deosebesc de bunurile economice.

Fisiere in arhiva (8):

  • C1 Servicii 2009-2010 Introd Clasif.pdf
  • C2 Servicii 2009-2010 Servicii centrale.pdf
  • C3 Servicii 2009-2010 Servicii locale.pdf
  • C4 Servicii 2009-2010 Org nonguv.pdf
  • C5 Servicii 2009-2010 Agenti ec.pdf
  • C6 Servicii 2009-2010 Relatii intre servicii.pdf
  • Clasificare servicii CAEN.pdf
  • Lista-servicii-tema-casa-Hunedoara.doc

Alte informatii

Universitatea Alma Mater din Sibiu Facultatea de Ştiinţe Economice, Sociale şi Politice Programul de studii: ECTSMC