Sisteme Administrative

CAP.1. SISTEMUL ADMINISTRATIV - COMPONENTA A MEDIULUI SOCIAL

1.1. Conceptul de sistem administrativ public

si componentele sale

Abordata într-o viziune sistemica, activitatea specifica administratiei publice se desfasoara prin intermediul unei multitudini de forme institutionale ce constituie un angrenaj institutional, ale carui principii de organizare variaza în functie de problemele puse, de presiunile exterioare si de preocuparile proprii, dar care presupune si integrarea sa în mediul social, politic si economic existent cu multiple diferentieri în spatiu si timp.

Asadar, într-o acceptiune generalizatoare, sistemul administrativ al unui stat sau uniuni de state poate fi definit ca un ansamblu coerent de structuri, institutii si reglementari interdependente prin care se înfaptuieste activitatea de administratie publica, ca proces real.

În sensul teoriei sistemelor, sistemul administrativ apare ca un subsistem al mediului social, ce reprezinta, în acelasi sens, un sistem integrator, de mare complexitate.

Prin urmare, sistemul administrativ trebuie conceput ca parte integranta a sistemului social, aflata în interactiune permanenta si reciproca cu celelalte componente ale acestuia. Astfel, pe de o parte, intereseaza modul cum mediul social furnizeaza administratiei publice impulsurile si sustinerea necesare îndeplinirii misiunilor acesteia. Pe de alta parte, se are în vedere faptul ca sistemul administrativ este în masura sa-si formeze propriile capacitati si sa-si cuantifice nevoile, influentând la rândul sau asupra evolutiei mediului social.

La rândul sau, sintagma mediu al sistemului administrativ (ecosistem) semnifica “un ansamblu de elemente susceptibile de a exercita o influenta asupra functionarii sistemului sau care sunt influentate la rândul lor, de catre acesta”.

Structurarea si functionarea sistemului administrativ sunt conditionate deci, în mod obiectiv, de alte elemente de structura ale societatii globale, legate între ele printr-o serie de interactiuni; el comunica cu acest mediu prin informatii reciproce si prin procesul întrebare-raspuns. În acest proces, întrebarile acced catre sistemul administrativ printr-o retea de comunicatii si sunt complementare, atât între ele, cât si cu cele care emana din interiorul sistemului administrativ însusi. La rândul lor, raspunsurile pe care le da sistemul administrativ iau forma deciziilor si actiunilor concrete cu impact asupra evolutiei societatii.

Procesul de schimb si comunicare dintre sistemul administrativ si mediul exterior creaza doua situatii, si anume:

- pe de o parte, sistemul poate fi deschis asupra mediului, prin schimbul unui ansamblu diversificat de informatii, dar în acelasi timp, sistemul administrativ tinde sa-si creeze propriul determinism intern, limitându-si densitatea comunicatiilor cu exteriorul;

- pe de alta parte, acest sistem se poate plasa într-o situatie de dependenta sau sa încerce sa-si controleze si sa domine mediul, creând un centru autonom de putere si propriile valori.

În ipostaza de sistem distinct, dispunând de competente proprii, administratia publica se consolideaza pe baza unor mecanisme directe sau indirecte, care stabilesc gradul sau de autonomie, în raport cu sistemul, celelalte subsisteme si chiar cu mediul social, politic. În atari conditii sistemul administrativ public tinde sa se distanteze de sistemul politic si sa devina un sistem distinct care sa aiba propria legitimitate, desi ramâne sub influenta politicului.

Prin prisma manifestarii si întaririi autonomiei, sistemul administrativ îsi constituie bazele proprii de existenta si functionare cu urmatoarele componente: 1.birocratie, 2.tehnocratie, 3.tehno-birocratie.