Sisteme Administrative Europene

TEMA 1

ETAPELE CONSTRUCŢIEI EUROPENE

Încă din secolul al XVII-lea au fost elaborate proiecte de tratate pentru crearea unei federaţii europene. Cu toate acestea, ideea de Europa unită s-a concretizat abia după cel de-al doilea Război Mondial, având la bază dorinţa de a menţine pacea pe continent. În jumătatea de secol de construcţie europeană, Statele Membre au beneficiat de stabilitate, pace şi prosperitate economică. Principalele rezultate au fost: creşterea nivelului de trai, crearea Pieţei Unice, a Uniunii Economice şi Monetare.

1946-1957 PRIMII PAŞI

1946 Winston Churchill lansează un apel pentru crearea “Statelor Unite ale Europei".

1948 martie: Este semnat, la Bruxelles, Tratatul asupra Uniunii Occidentale de către Belgia, Franţa, Luxemburg, Marea Britanie şi Olanda. Organizaţia Europeană pentru Cooperare Economică (OECE) a fost creată în scopul de a administra fondurile acordate de către SUA, prin planul Marshall, pentru reconstrucţia Europei.

1949 4 aprilie: Este semnat, la Washington, Tratatul Atlanticului de Nord (NATO); 5 mai: Este semnat Tratatul de constituire a Consiliului Europei;

9 mai 1950 Robert Schuman, Ministrul francez al Afacerilor Externe, propune, printr-o declaraţie istorică, punerea în comun a resurselor de cărbune şi a celor de oţel ale Franţei şi Germaniei, prin crearea unei organizaţii deschise participării altor state europene.

1951, 18 aprilie: Este semnat Tratatul de la Paris pentru instituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), de către Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda. Instituţiile CECO: Înalta Autoritate, Adunarea Comună, Consiliul Special de Miniştri, Curtea de Justiţie, Curtea de Conturi.

1952 Cei şase semnează, la Paris, Tratatul asupra Comunităţii Europene de Apărare.

1953 10 februarie: Piaţa Comună a Cărbunelui şi Oţelului devine funcţională. Cele şase state fondatoare înlătură barierele vamale şi restricţiile cantitative cu privire la materiile prime menţionate.

1954 30 august: Proiectul de tratat pentru crearea unei Comunităţi politice europene eşuează, o dată cu respingerea de către Parlamentul francez, în august 1954, a Tratatului asupra Comunităţii Europene a Apărării; 20 octombrie: Sunt semnate, la Paris, protocoale de modificare şi completare a Tratatului de la Bruxelles, fiind creată astfel Uniunea Europei Occidentale.

1957 25 martie: Sunt semnate Tratatele care instituie Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM) şi Comunitatea Economică Europeană (CEE) de către cele şase ţări - Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda; tratatele de înfiinţare sunt cunoscute sub numele de Tratatele de la Roma. Cele trei Comunităţi vor avea un Parlament unic, denumit Parlamentul European, şi o Curte de Justiţie unică, numită Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene.

1957 - 1973 DE LA “EUROPA CELOR ŞASE” LA “EUROPA CELOR NOUĂ”

1960 4 ianuarie: Şapte ţări membre ale OECE (Austria, Danemarca, Elveţia, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia şi Suedia) semnează, la Stockholm, Convenţia de instituire a Asociaţiei Europene de Liber Schimb (AELS);

mai: Consiliul Uniunii Europene adoptă regulamentul privind Fondul Social European, al cărui obiectiv este promovarea ocupării forţei de muncă şi a mobilităţii geografice şi profesionale a lucrătorilor în Comunitatea Europeană

1961 Se pun bazele libertăţii de circulaţie a forţei de muncă prin adoptarea primului regulament din acest domeniu.

1962 La conferinţa de la Stresa (Italia), se pun bazele primei politici comunitare: Politica Agricolă Comună, obiectivele acestei politici fiind crearea unei pieţe unice a produselor agricole şi a solidarităţii financiare prin intermediul unui Fond European de Orientare şi de Garanţii Agricole (FEOGA).

1964 Prin decizia Curţii de Justiţie în procesul Costa/ENEL se stabileşte că legislaţia comunitară primează asupra legislaţiei naţionale.

1965 8 aprilie: Este semnat, la Bruxelles, Tratatul de constituire a unui singur Consiliu si a unei singure Comisii a Comunităţilor Europene. A intrat în vigoare la 1 iulie 1967

1966 Compromisul de la Luxemburg: Franţa îşi reia locul în Consiliu, după ce timp de şapte luni aplicase politica “scaunului gol” (în iulie 1965, Franţa întrerupsese negocierile asupra finanţării Politicii agricole comune şi îşi retrăsese reprezentantul permanent). Prin Compromisul de la Luxemburg s-a stabilit că Statele Membre pot cere amânarea votului şi prelungirea dezbaterilor în jurul unui proiect de act comunitar, în cazul în care acest act ar dăuna unor interese naţionale semnificative.