Strategia organizației

Definiţia strategiei

O percepţie care desemnează un curs prestabilit de acţiune, pentru a soluţiona o situaţie.

Un model ce stabileşte o structură de acţiuni consistente în plan comportamental.

O perspectivă ce implică nu numai stabilirea unei poziţii, dar şi o anume percepere a realităţii ce se reflectă în acţiunile sale, vizînd piaţa, tehnologia etc.

Obs. După Henry Mintzberg.

Definiţia strategiei după Michael Porter – specialistul numărul 1 în strategii în perioada actuală

“Strategie generică” – specificarea abordării fundamentale pentru obţinerea avantajului competitiv urmărit de firmă, ce furnizează contextul acţiunilor de întreprins în fiecare domeniu funcţional.

Strategia în viziunea şcolii de management din România

Ansamblul obiectivelor majore pe termen lung ale organizaţiei, principalele modalităţi de realizare, împreună cu resursele alocate, în vederea obţinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizaţiei.

Operaţionalizarea strategiei

Se face prin deciziile strategice care au următoarele caracteristici:

se referă la activităţile organizaţiei;

sincronizează activităţile organizaţiei cu potenţialul resurselor;

implică alocări şi realocări majore de resurse;

afectează deciziile operaţionale, generând un lanţ de decizii de importanţă mai redusă şi de activităţi operaţionale, privind utilizarea resurselor;

sunt influenţate nu numai de elementele contextuale şi de resursele disponibile, dar şi de valorile şi aşteptările persoanelor care deţin puterea în cadrul organizaţiei.

Politica firmei

Cuprinde un set de obiective pe termen mediu, care se referă la:

ansamblul activităţilor;

componentele majore ale politicii;

volumul şi structura resurselor disponibile;

acţiunile majore de întreprins;

principalii responsabili şi executanţi;

sursele de finanţare;

termenele finale şi intermediare;

indicatorii de eficienţă globali si parţiali.