Teoria Administrației Publice

Introducere

Cursul de Teoria administraţiei publice constituie o disciplină de bază pentru domeniul ştiinţelor sociale, esenţial pentru specializarea administraţie publică.

Obiectivul general al cursului constă în definirea şi clarificarea, pe baza fondului de idei şi a concluziilor desprinse în urma analizei raportului dintre ştiinţa administraţiei, dreptul administrativ şi managementul public, a unor noţiuni, proceduri, norme şi instituţii specifice administraţiei publice.

Obiectivele specifice ale cursului sunt:

- înţelegerea corectă a implicaţiilor socio-juridice şi politice a raporturilor dintre stat şi cetăţean, dintre autoritatea publică şi libertate individuală, dintre guvernare şi administrare;

- dezvoltarea capacităţii de analiză ştiinţifică a fenomenelor şi proceselor administrative;

- utilizarea aparatului conceptual necesar pentru elaborarea şi implementarea deciziilor administrative;

- deprinderea operaţiunilor tehnico-materiale şi a procedurilor specifice activităţii funcţionarilor din administraţia publică;

- cunoaşterea sistemului autorităţilor administraţiei publice, al instituţiilor şi al serviciilor publice desconcentrate şi descentralizate;

- elaborarea de modele teoretice de organizare şi funcţionare pentru autorităţile, instituţiile şi serviciile publice;

Cursul este focalizat pe explicarea instituţiilor administrative respectiv, a principiilor de organizare şi funcţionare a administraţiei, a structurii, fenomenelor şi proceselor specifice activităţii administraţiei publice, în aşa fel încât să asigure fundamentul unei culturi de specialitate în sfera ştiinţelor administrative.

Pentru însuşirea temeinică a cunoştinţelor la disciplina teoria administraţiei publice este necesar, în primul rind, studiul individual aprofundat al lucărilor indicate în bibliografie şi, în al doilea rând, efortul de a soluţiona exerciţiile propuse.

Evaluarea cunoştinţelor studenţilor se realizează continuu atât în cadrul seminariilor, cât şi prin intermediul testelor programate prin calendarul disciplinei.

Evaluarea finală la disciplina teoria administraţiei publice se face la sfîrşitul semestrului prin examen scris la care se acordă note de la 1(unu) la 10 (zece). Sunt promovaţi studenţii care obţin minim nota 5 (cinci).

Nota finală se calculează după următoarea formulă:

70% pentru răspunsurile la examenul scris;

20% pentru lucările prezentate la seminar;

10% pentru activităţi.

T E O R I A A D M I N I S T R A Ţ I E I P U B L I C E.

CAP. I. OBIECTUL TEORIEI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE.

CONŢINUT: Etimologia, definiţia şi obiectul administraţiei publice; Metodele ştiinţei

administraţiei; Corelaţia teoriei administraţiei cu alte ştiinţe; Scopul şi utilitatea

teoriei administraţiei publice.

Teoria administraţiei publice impune, de la început, definirea şi clarificarea, unor noţiuni şi instituţii aflate la graniţa dintre ştiinţa administraţiei şi dreptul public (constituţional, administrativ, penal), cum ar fi administraţie publică, autoritate publică, instituţie de stat, autonomie, putere locală, descentralizare şi desconcentrare etc.

Fără a insista pe o analiză aprofundată a terminologiei care face obiectul altor discipline ne vom opri, pentru început, la etimologia cuvântului administraţie, ca punct de plecare pentru explicarea celorlalte noţiuni cu care vom opera în studiul disciplinei Teoria administraţiei publice .

1. Noţiuni generale.

a) Etimologia cuvântului "administraţie"

Definirea noţiunii de "administraţie” este cu atât mai necesară, cu cât cunoaşterea ştiinţifică a unei anumite materii, presupune identificarea noţiunilor cu care operează ştiinţa care are drept obiect materia respectivă.

Cuvântul administraţie este de origine latină, însemnând “slujbă”, "îngrijire", “mod de folosinţă” a unor bunuri. Cuvântul latin administer are înţelesul de "ajutor al cuiva", "slujitor", "executant" sau "instrument". Astfel, s-a ajuns la cuvântul administraţie cu semnificatia "serviciul celui mic", "a celui supus" sau „activitate subordonată sub comandă".

Cuvântul administraţie are şi o explicaţie de ordin instituţional, însemnând totalitatea organelor de stat prin care se desfăşoară activitatea de administraţie.

Lato sensu, a administra mai înseamnă în acelaşi timp "a conduce", "a gospodări" o întreprindere, o instituţie, un patrimoniu sau o parte a acestuia. Persoanele fizice sau juridice care exercită "atribuţii de adninistrare se numesc "administratiori".

Stricto sensu, în dreptul administrativ prin administrare se înţelege dreptul real de posesiune şi de folosinţă al persoanelor fizice sau juridice, organelor şi instituţiilor statului asupra bunurilor aflate în proprietatea acestora sau care le sunt atribuite în vederea îndeplinirii atribuţiilor lor.

În teoria administraţiei publice orice activitate de natură executivă reprezintă un fapt administrativ, care presupune ca esenţă o activitate de organizare sau, de combinare a unor mijloace în vederea înfăptuirii până la fapte materiale concrete a unor obiedctive (valori, comenzi, servicii), stabilite de autorităţi ale statului ierarhic superioare.

Administraţia în general, are următoarele dimensiuni:

• socială determinată de acţiunile realizate pentru satisfacerea unor interese şi nevoi ale unor grupuri sau comunităţi umane;

• organizatorică determinată de acţiunile de creare a unor structuri organizaţionale şi de conducere prin care se adaugă îndeplinirea atribuţiilor organelor şi instituţiilor administraţiei;

• politică determinată de obiectivele politice ale organelor centrale ale administraţiei de stat, a căror înfăptuire asigură îndeplinirea atribuţiilor statului.

Administraţia de stat cuprinde toate autorităţile publice care desfăşoară o activitate fundamentală pentru realizarea funcţiei executive a statului, de administrare a proprietăţii statului, a patrimoniului istoric, cultural naţional, a colectivităţilor umane. Această activitate administrativă poate fi desfăşurată în domenii ca: economie, industrie, comerţ, educaţie, cultură, sănătate, ştiinţă, cercetare, apărare etc.

Potrivit regretatului profesor Antonie Iorgovan, administraţia de stat este acea formă de manifestare a fenomenului administrativ care constă în conducerea executării şi executarea efectivă a legilor, inclusiv prin realizarea de servicii publice, precum şi a celorlalte acte ale organelor de stat îndeplinite de organele administraţiei de stat, în realizarea puterii de stat.

b) Definiţia teoriei administraţiei

Prin ştiinţă, în general, se înţelege un ansamblu sistematic de cunoştinţe despre natură, societate şi gândire sau un ansamblu de cunoştinţe dintr-un anume domeniu. Totodată, ştiinţa se mai defineşte ca fiind cunoaştere, cunoştinţă despre ceva sau pregătire intelectuală, instrucţie, învăţământ. Pentru a avea statutul de ştiinţă teoria administraţiei publice ar trebuie să conţină următoarele elemente:

• un obiect propriu de cercetare;

• metode şi tehnici de cercetare ştiinţifice;

• capacitatea de a formula principii general valabile.

Denumirea de ştiinţă administrativă semnifică aşadar o disciplină care are ca obiect de studiu acţiunile şi activităţile specifice autorităţilor, instituţiilor şi serviciilor de natură administrativă.

Teorii cu privire la ştiinţa administraţiei au fost elaborate pentru prima dată de oamenii de ştiinţă din Germania şi Austria în secolul al XVII-lea, care au predat în universităţi cursuri cameralistice; în limba germană, cuvântul “kameralien” se traduce prin "ştiinţa administraţiei". Primul autor al unei lucrării de ştiinţe cameralistice a fost Lorenz von Stein prin Teoria administraţiei, apărută în opt volume la Stuttgart, între anii 1866-1884.

În Franta, bazele ştiinţei administraţiei se pun in prima jumătate a sec. al XIX-lea de către CHARLES-JEAN BONNIN care a considerat-o ştiinţă exactă.

Obiectul actual al ştiinţei administrative se regăseşte în teoria administraţiei publice sub forma studiului activităţii autorităţilor, instituţiilor şi serviciilor publice, precum şi a relaţiilor dintre acestea şi cetăţeni.

Teoria administraţiei publice are în vedere îmbunătăţirea structurii şi activităţii adminstraţiei în scopul creşterii eficienţei acestui serviciu pe care statul îl asigură cetăţenilor. Ştiinţa administraţiei ca disciplină socială şi politică, studiază ce este administraţia şi ce ar trebui să fie administraţia.