Tehnologia Turnarii

Imagine preview
(8/10 din 13 voturi)

Acest curs prezinta Tehnologia Turnarii.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 136 de pagini .

Profesor: Ciobanu Valeriu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Stiinta Materialelor

Cuprins

PROIECTAREA PIESELOR TURNATE 1
1.1. Alegerea materialului pentru piesele turnate 1
1.1.1.Aliaje feroase prelucrabile prin turnare 1
1.1.1.1.Fonte de turnătorie 1
1.1.1.2. Oţeluri 5
1.1.1.3. Feroaliaje 5
1.1.2.Metale şi aliaje neferoase 6
1.1.2.1. Cuprul şi aliajele pe bază de cupru 6
1.1.2.2.Aluminiul şi aliajele pe bază de aluminiu 6
1.2. Proiectarea pieselor turnate 6
1.2.1.Alegerea raţională a metodei tehnologice de realizare a pieselor 7
1.2.2. Construcţia pieselor turnate, ţinându-se seamă de rezistenţă şi rigiditate 7
1.2.3. Construcţia pieselor turnate în forme din amestec de formare 8
1.2.4.Construcţia pieselor turnate în forme metalice şi sub presiune 10
Cap.II. PROCESUL TEHNOLOGIC DE OBŢINERE A PIESELOR PRIN
TURNARE 11
2.1. Consideraţii preliminare 11
2.2. Proiectarea formelor de turnare şi a garniturilor de model 12
2.2.1. Consideraţii generale 12
2.2.2. Alegerea poziţiei piesei la turnare şi stabilirea suprafeţei de separaţie a
modelului 12
2.2.3. Stabilirea dimensiunilor piesei brut turnate 13
2.2.3.1. Adaosuri de prelucrare 13
2.2.3.2. Adaosuri tehnologice 13
2.2.4. Stabilirea configuraţiei miezurilor şi a mărcilor miezurilor 18
2.2.4.1. Generalităţi 18
2.2.4.2. Mărci. Tipuri şi dimensionare 18
2.2.5. Reţele de turnare 24
2.2.5.1. Generalităţi 24
2.2.5.2. Tipuri caracteristice de reţele de turnare 24
2.2.5.3. Dimensionarea reţelei de turnare 27
2.2.6. Mijloace pentru solidificare dirijată. Maselote, răcitori. 28
CAP.III. CONFECŢIONAREA GARNITURILOR DE MODEL 33
3.1. Generalităţi. Clasificarea modelelor şi cutiilor de miez. 33
3.2. Materiale utilizate la confecţionarea garniturilor de model 33
3.2.1. Lemnul 33
3.2.2. Ipsosul şi cimentul 33
3.2.3. Metale şi aliaje metalice 34
3.2.4. Materiale plastice 34
3.2.5. Aliaje uşor fuzibile 35
3.2.6. Mase uşor fuzibile 35
3.3. Executarea modelelor şi cutiilor de miez 35
3.4. Vopsirea şi inscripţionarea garniturilor de model 36
3.5. Durabilitatea garniturii de model 37
CAP.IV. MATERIALE ŞI AMESTECURI DE FORMARE 38
4.1. Materiale de formare 38
4.1.1. Nisipuri de turnătorie 38
4.1.2. Lianţi utilizaţi în turnătorie 39
4.1.3. Adaosuri de îmbunătăţire a proprietăţilor amestecurilor de formare 43
4.1.4. Adaosuri de suprafaţă pe forme şi miezuri 44
4.2. Amestecuri de formare 45
4.2.1. Generalităţi. Clasificare 45
4.2.2. Proprietăţile nisipurilor şi ale amestecurilor de formare la temperatură
normală 45
4.2.3.Proprietăţile amestecurilor de formare la temperaturi ridicate 46
4.2.4. Pregătirea materialelor şi prepararea amestecurilor de formare 46
4.2.4.1. Prepararea nisipurilor proaspete 47
4.2.4.2. Pregătirea argilei şi bentonitei 49
4.2.4.3. Pregătirea amestecului folosit 49
4.2.4.4. Pregătirea adaosurilor. 50
4.2.4.5. Prepararea amestecurilor de formare 50
4.2.5. Posibilităţi de refolosire a amestecurilor de formare fără regenerare 50
4.2.6. Regenerarea amestecurilor de formare 51
4.2.6.1. Consideraţii generale 51
4.2.6.2. Regenerarea pe cale termică 51
4.2.6.3. Regenerarea prin şoc mecanic 52
4.2.6.4. Regenerarea prin şoc termic şi mecanic 53
4.2.6.5. Regenerarea prin lovire cu alice de sablare 54
4.2.6.6. Regenerarea prin frecare 54

Extras din document

Cap.I. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND ALEGEREA MATERIALELOR ŞI

PROIECTAREA PIESELOR TURNATE

Turnarea reprezintă metoda tehnologică de fabricaţie a unei piese prin solidificarea unei

cantităţi determinate de metal lichid, introdus într-o cavitate de configuraţie şi dimensiuni

corespunzătoare unei forme de turnare.

Turnarea este o metodă de semifabricare a pieselor, supuse ulterior prelucrărilor mecanice

prin aşchiere pentru a fi aduse la condiţiile tehnice finale.

În practică, se constată că din punctul de vedere al greutăţii, 50…70% din totalitatea

pieselor utilizate în construcţia de maşini se obţin din semifabricate turnate. În funcţie de

materialele utilizate, structura pieselor turnate este aproximativ: 8% din oţel, 73% din fontă cu

grafit lamelar; 5% din fontă cu grafit nodular; 7% din fontă maleabilă; 7% aliaje neferoase.

În general, fabricaţia pieselor turnate, din punctul de vedere al terminologiei, a întocmirii

documentaţiei tehnologice etc., este reglementată prin standarde.

Fazele tehnologice necesare realizării unei piese turnate sunt următoarele:

- executarea modelului;

- prepararea amestecului de formare;

- executarea formelor;

- executarea miezurilor;

- uscarea formei (dacă este cazul) şi a miezurilor;

- controlul, repararea şi asamblarea formei;

- elaborarea aliajului;

- turnarea aliajului;

- dezbaterea pieselor din formă şi finisarea lor;

- controlul şi recepţia.

Prin turnare se pot obţine piese oricât de complicate, lucru care nu este posibil prin nici un

alt proces tehnologic (laminare, forjare, matriţare, sudare etc.), piesa turnată având dimensiuni

foarte apropiate de cele ale piesei finite.

Dacă la fabricarea unei piese de complexitate medie aşchiile reprezintă 75% din masa

piesei în cazul pieselor forjate liber şi 50% în cazul forjării în matriţă, la piesele turnate din oţel

această pierdere de material reprezintă cca 30…40%, iar la cele din fontă numai 20%.

1.3. Alegerea materialului pentru piesele turnate

Alegerea materialului din care se toarnă piesa se face în funcţie de condiţiile de mediu şi

solicitările la care lucrează piesa. În continuare se vor prezenta principalele caracteristici ale

aliajelor de turnătorie.

1.1.1.Aliaje feroase prelucrabile prin turnare

1.1.1.1.Fonte de turnătorie

Fontele utilizate în industrie pentru turnarea pieselor pot fi clasificate după trei criterii mai

importante:

a. poziţia faţă de eutectic;

b. cantitatea de grafit;

c. forma grafitului.

a. Poziţia faţă de eutectic este dată de gradul de saturaţie în carbon S C =

care C t este conţinutul de carbon total al fontei determinat pe cale chimică; C C - conţinutul de

carbon eutectic (corespunde punctului C din diagrama de echilibru).

Valoarea lui C C este influenţată de compoziţia fontei:

CC = 4,3 – 0,3 (Si + P) + 0,3 Mn – 0,4 S

În funcţie de valorile lui S C fontele de turnătorie pot fi

- hipoeutectice, S C <1,0;

- eutectice, S C =1,0;

- hipereutectice, S C >1,0.

b. Cantitatea de grafit.Carbonul se poate găsi în fontă sub formă de: carbon legat chimic –

cementita (C leg ); carbon liber, nelegat – grafit (C gr ); carbon dizolvat în soluţie solidă (austenită

şi ferită) (C sol ).

Carbonul total, C t = C leg + C gr + C sol .

Funcţie de valorile lui C leg şi C gr întâlnim:

-fonte cenuşii (F c ) la care C gr >0; 0 ≤ C leg ≥C s , în care C s este carbonul corespunzător

punctului (S) din diagrama Fe-C, respectiv carbonul din perlită;

-fonte pestriţe (F p ), la care C s < C leg < C t , iar C gr >0;

-fonte albe (F a ), la care C leg = C t , iar C gr =0.

c. Forma grafitului. Funcţie de gradul de compactitate, respectiv raportul dintre suprafaţă şi

volum, întâlnim mai multe forme de grafit, (tabelul 1.1).

Caracteristicile principalelor forme de grafit Tabelul 1.1

Tipul grafitului Aspectul grafitului l/g'

Lamelar

< 50

Lamelar modificat

30…70

Vermicular

10…2

În cuiburi

1,5…2

Nodular

≈ 1,0

l – lungimea; g' – grosimea.

După forma grafitului, fontele cenuşii sau pestriţe pot fi împărţite în: fonte cenuşii cu grafit

lamelar; fonte modificate – cu grafit lamelar modificat, cu grafit nodular şi vermicular; fonte

maleabile (cu grafit în cuiburi).

Fisiere in arhiva (1):

  • Tehnologia Turnarii.pdf