Tehnologii curate

1. Caracteristici generale privind resursele secundare

1.1 Introducere

Se poate spune ca istoria civilizatiei umane poate fi descrisa si

prin istoria dezvoltarii resurselor materiale folosite de om, deoarece

acestea, tehnica prelucrarii lor, ca si complexitatea produselor obtinute

din ele, au încorporat întreaga evolutie a geniului lui “homo faber”.

Facând o privire retrospectiva, trebuie evidentiat contrastul

existent între traditia multimilenara a folosirii pietrei, ceramicii,

metalelor, sticlei sau lemnului, materiale dintre care unele au definit

epoci ale civilizatiei umane si, respectiv, si cea mai recenta a existentei,

spre exemplu, a materialelor plastice sintetice, a materialelor ceramice

sau a nanomaterialelor.

Pe de alta parte, dezvoltându-se cât mai mult utilizarea materialelor

traditionale, preocuparea pentru refolosirea obiectelor scoase din uz a aparut

ca o problema adiacenta, generata fie de pretul materialelor de executie (ex.

metalele si în special cele pretioase), fie de posibilitatea de a evita

transporturi (cazul blocurilor de piatra) sau munca suplimentara (ex.

caramizilor sau al lemnului). În absenta acestor motivatii, natura rezolva

singura totul, fie „digerând” unele materiale (lemnul cu derivatele sale, fibrele

si pieile naturale si chiar metalele) oxidandu-le, fie acceptându-le pe unele ca

inofensive pentrul echilibrul ecologic (piatra, sticla, ceramica).

În general, atunci când se vorbeste despre “resurse secundare” cele

mai frecvente cazuri se refera fie la resursele secundare materiale (deseuri

de orice fel), fie la Resursele Energetice Secundare (RES).

Referitor la cea de-a doua categorie, RES pot fi întelese ca un rezultat

al unui proces tehnologic “primar” (ca produse “secundare” ale acestuia), ele

facând parte din categoria de “pierderi” energetice ale procesului sau ale

agregatului respectiv.

Din considerente tehnice si de eficienta economica nu pot fi utilizate

decât o parte din resursele energetice secundare rezultate.

Cota parte din acestea, care pot fi refolosite eficient economic, la un

anumit stadiu de dezvoltare a tehnologiei si la un anumit nivel al costurilor

energiei si materialelor, reprezinta Resursele Energetice Refolosibile (RER).

Ca urmare a acestor definitii, rezulta ca sfera RES este mai larga

decât cea a RER. Pe lânga RER mai apare si categoria Resurselor Energetice

Valorificarea Resurselor Secundare 5

I. Caracteristici generale privind resursele secundare

Regenerabile (RERg.) care, desi nu sunt rezultatul surplusului de energie

provenit de la desfasurarea unui proces primar, pot fi considerate ca si

secundare, dat fiind faptul ca se obtin pe baza actiunii unor elemente ale

naturii (biogaz, maree, vânt, soare), surse care din punct de vedere al

termenului „regenerabil” pot fi privite ca si resurse secundare (de rezerva)

de energie. Aceasta categorie de resurse vor fi prezentate în cadrul

prezentei lucrari, într-un capitol separat. Totusi, pe masura ce tehnologiile si

nivelul costurilor evolueaza în directii convenabile, o serie de RES a caror

utilizare nu este justificata în prezent, vor putea fi folosite în viitor.

1.2 Resurse energetice secundare

1.2.1 Caracteristici generale

Valoarea unei RES prezente sub diverse forme, este indicata de

potentialul energetic al acesteia. Acest potential este caracterizat de

capacitatea RES de a putea fi reutilizata pentru îmbunatatirea

energetica a desfasurarii, eventual a aceluiasi proces din care a

rezultat sau a altui proces. Trebuie avut în vedere ca acest continut de

energie al RES daca nu se “recupereaza” reprezinta, de cele mai multe

ori, energie pierduta în atmosfera.

Sunt situatii în care procesul de productie se realizeaza în mai

multe agregate sau instalatii, formând un ansamblu unitar sub forma

unui agregat complex sau a unei linii tehnologice. În cadrul acestui

ansamblu este posibil ca de la un agregat sa rezulte unele forme

“secundare” de energie care sunt utilizate mai departe în celelalte

subansamble ale sale, pentru realizarea aceluiasi produs finit. Pentru

asemenea situatii, definirea si calculul RES trebuie sa tina seama de

partea din instalatie sau de subansamblul avut în vedere, adica trebuie

stabilit un contur de referinta.