Conceptele si Variabilele Masurarii

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest curs prezinta Conceptele si Variabilele Masurarii.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 14 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domenii: Stiinte Politice, Alte Domenii

Extras din document

6. Conceptele şi variabilele măsurării

Termenii discursului politic: concepte şi alte definiţii

Acest capitol revine asupra chestiunilor din capitol 1 şi subliniază faptul că e dificil de observat, de măsurat sau de comparat direct atunci când este vorba de termeni ca slăbiciune militară sau putere politică. Deoarece puterea nu poate fi direct observată, doi oameni care utilizează cuvântul putere pot să înţeleagă lucruri extrem de diferite prin acest termen. Ca urmare, discursul politic este adesea foarte imprecis şi chiar înşelător. Astfel că devine extrem de dificilă analiza propoziţiilor care conţin astfel de termeni. Şi totuşi putere este un exemplu de termen imprecis care subliniază faţete de o importanţă extremă ale vieţii politice. De aceea este imperativ să se găsească modalităţi de a vorbi despre ea mai clar şi de a lega acest termen de elemente concrete. Acest capitol indică în ce mod se pot stabili legăturile dintre termenii cel mai adesea imprecişi pe care îi folosim în discursul politic şi datele pe care le observăm.

Votăm în ziua alegerilor şi apoi ne referim la activitatea aceasta ca fiind participare. Citim despre modul în care membrii Parlamentului votează anumite legi şi mai târziu ne referim la comportament politic. Auzim că un senator a votat pentru un cod al muncii ce oferă foarte multe drepturi angajaţilor şi atunci îl considerăm de stânga. În fiecare din aceste cazuri am observat un eveniment concret şi apoi am făcut o generalizare abstractă pornind de la el. Când mai târziu aflăm că şeful unui sindicat militează pentru programe de pregătire la locul de muncă pentru muncitori, legăm această informaţie de informaţia anterioară despre senatorul care este de acord cu propunerea de cod al muncii şi apoi aplicăm termenul de stânga ambilor indivizi. Nu observăm că ei sunt de stânga, ci faptul că iau poziţii care se numesc de stânga. Aceşti termeni generali sau etichete se numesc concepte şi, după cum s-a descris în capitolul 1, ele reprezintă tocmai baza limbajului nostru, mai ales a limbajului nostru politic.

Conceptele nu există de fapt în lumea externă. Nu putem să observăm direct participarea sau comportamentul politic, aşa după cum nu putem observa nici stângismul. Aceste concepte sunt generalizări pe care le realizăm pe baza unor observaţii directe şi unele dintre ele rămân mai aproape de observaţia originală decât altele. Să ne amintim că în capitolul 1 am discutat despre termenii abstracţi şi concreţi şi am aflat că termenii concreţi sunt mai aproape de realitate deoarece se referă la observaţii reale. Termenii abstracţi sunt mai departe de observaţiile iniţiale, iar utilizatorul poate chiar să fi uitat care sunt dovezile empirice pe care se bazează conceptul folosit. Conceptele abstracte sunt deci extrem de dificil de interpretat şi de utilizat de către cercetător. Despre termenii prezentaţi în paragraful anterior, prezenţa la vot (participare) este destul de concret, comportament politic este ceva mai abstract, iar de stânga este foarte abstract. Când oamenii vorbesc despre vot, oricine are o idee clară despre ceea ce vor să zică, chiar dacă nu ştim exact la care alegeri se referă sau dacă se referă la faptul că cineva votează în mod regulat sau că a votat doar o dată. Când o persoană se referă la comportament politic, puteţi să vă imaginaţi membrii parlamentului făcând lucruri de genul întâlnirilor pentru a discuta legislaţia şi a vota legi. Totuşi nu sunteţi siguri ce vrea să zică vorbitorul prin acest termen. Şi când cineva utilizează termenul de stânga, este destul de dificil să vă imaginaţi la ce se gândeşte persoana şi ce vrea să zică prin acest termen.

Exerciţiul 6.1

Căutaţi între conceptele prezentate mai jos şi plasaţi-le pe linie conform cu măsura în care voi le consideraţi abstracte sau concrete.

Concret______________________________________________________Abstract

Putere militară, implicare comunitară, conservatorism, dezvoltare, apatie, creştere economică, interes politic, acţiune politică.

A măsura conceptele presupune patru paşi. Primul este de a ne gândi la ceea ce înseamnă conceptul în cercetarea noastră şi în ce mod îl vom defini. De exemplu, apatie, poate fi definit în mai multe feluri şi sarcina noastră iniţială este de a clarifica aspectele apatiei care ne interesează. După cum am învăţat în capitolele anterioare, această alegere depinde de un număr de factori, cum este teoria pe care o examinăm, ipotezele opuse pe care dorim să le comparăm, modelul pe care îl testăm şi relaţiile pe care le explorăm. Al doilea pas este de a decide care variabile vor fi folosite pentru a măsura conceptul. Variabilele alese trebuie să îndeplinească două criterii: trebuie să fie relevante pentru înţelesul conceptului pe care l-am ales în pasul întâi şi trebuie să ne aducă cât mai aproape de date şi de dovezi reale. Dacă ne interesează studierea conceptului de apatie, nu este evident ce operaţii vom folosi pentru a-l măsura. Dacă îl transpunem în variabila neparticipare la vot, totuşi, putem să ne gândim într-adevăr la ce dovezi putem să folosim pentru a-l studia. Astfel variabila “prezenţa la urne” poate fi folosită pentru a studia conceptul de apatie. Mai precis, apatie s-ar defini ca una din valorile “prezenţei la urne”. Prezenţa la urne este relevantă pentru conceptul de apatie şi este relativ uşor de găsit date care să o descrie. De exemplu, putem obţine cifre privind numărul celor care nu votează la anumite alegeri.

Al treilea pas în măsurarea unui concep este de a propune o definiţie operaţională sau un set de indicatori ai variabilelor. Acestea se referă la sarcinile sau operaţiile efective pe care le folosim sau la tipurile efective de date pe care le folosim pentru a măsura variabila. De exemplu, un indicator al nonvotării ar fi cifrele privind prezenţa la urne la alegerile prezidenţiale. Un indicator privind ce grupuri din electorat participă la vot ar fi răspunsurile alegătorilor la sondaje şi la exit-poll-uri.

Al patrulea pas în măsurarea unui concept este de a selecta datele efective sau instrumentele pentru a măsura indicatorii pe care îi alegem. De exemplu, am putea folosi datele oferite de Biroul Electoral Central în privinţa prezenţei la urne. Un alt instrument ar fi exit-pol-ul efectuat de instituţiile de sondare. Instrumentele, deci, punctează seturile efective de date.

Ne putem închipui procesul de măsurare ca un fel de pâlnie, cu un concept la capătul mai larg şi cu datele la capătul îngust. Ideea este de a ne deplasa progresiv către date, de a redefini conceptul astfel încât să putem vorbi despre el în termenii dovezilor concrete pe care le colectăm. Figura 6.1. descrie paşii acestui proces. Pe stânga sunt paşii generali pe care îi facem. Pe dreapta paşii sunt aplicaţi asupra unei analize a participării.

Procesul de măsurare Participare

Defineşte aspectul conceptului de studiat CONCEPT Participarea în alegeri

Alege variabilele pe care le vei folosi VARIABILE Prezenţa la urne; alegerile prezidenţiale

Identifică dovezile care îţi spun ceva despre variabile DEFINIŢIE OPERAŢIONALĂ; INDICATORI Răspunsurile cetăţenilor la anchete privind ultimele două alegeri prezidenţiale

Notează seturile de date concrete pe care intenţionezi să le foloseşti. Alege câteva instrumente dacă se poate. INSTRUMENTE

sau

MĂSURI 1. Date oferite de BEC

2. Sondajele privind participarea la alegeri.

3. Exit-poll-uri raportate de instituţiile de sondare în noaptea alegerilor.

Figura 6.1. Trecerea de la concepte la date

Definirea conceptului. Cel mai adesea asociem participarea cu alegerile. Alternativ, am putea defini participarea ca participare la întruniri politice, la întâlniri cu diferiţi candidaţi. Prima alegere, participarea la vot, ar fi cea mai utilă dacă dorim să comparăm schimbările la nivelul participării sau dacă dorim să observăm tendinţele generale ale participării în ultimul deceniu. A doua alegere, întâlnirile, ar fi o definire mai bună dacă am studia varietatea modalităţilor în care diferitele grupuri participă la politică. Sunt şi oameni care în mod normal nu votează, dar care se implică în politică atunci când probleme care îi interesează se află în dezbatere publică. Dacă ne referim doar la vot şi nonvot pentru a studia participarea, nu vom afla niciodată cum participă în alt fel nonvotanţii. Ideea este că nici una dintre definiţii nu este adevărată sau falsă, ci fiecare din ele este mai mult sau mai puţin utilă în funcţie de interesele cercetării.

Fisiere in arhiva (1):

  • Conceptele si Variabilele Masurarii.doc

Alte informatii

Acest curs se referefra la operationalizarea conceptelor cheie in cadrul unui discurs politic,modul in care se operationalizeaza datele si felul in care acestea ajung intr-o ancheta sau studiu de caz.