Conservatorismul

Conservatorismul

Definitii si semnificatii

Pentru a defini conservatorismul, vom încerca sa raspundem la câteva întrebari similare cu cele puse în cazul liberalismului: Este conservatorismul o stare de spirit? Sau un mod de gândire? Ce este ideologia conservatoare? Michael Oakeshott, unul dintre cei mai importanti teoreticieni ai conservatorismului, a formulat ideea unui tip uman specific acestuia: ”A fi conservator înseamna a prefera familiarul necunoscutului, a prefera ceea ce s-a încercat neîncercatului, faptul misterului, realul posibilului, limitatul nemarginitului, ceea ce este aproape îndepartatului, ceea ce este îndeajuns supra-abundentei, acceptabilul perfectului, râsetul de azi beatitudini utopice. Legaturile si fidelitatile familiale vor fi preferate seductiei unor atasamente mai profitabile; a dobândi si a amplifica va fi mai putin important decât a pastra, a cultiva si a te bucura de ceea ce ai; durerea unei pierderi va fi mai acuta decât atractia unei noutati sau promisiuni. Înseamna a fi pe potriva soartei pe care o ai, a trai la nivelul propriilor mijloace, a te multumi cu acea nevoie de mai multa perfectiune care este pe masura omului si a împrejurarilor în care traieste. ” Într-adevar, sensul comun este dat de ideea conservarii, a “pastrarii intacte a ceva”. În Evul Mediu termenul de conservator era folosit ca sinonim pentru cei care pazeau orasele, denumiti si “custodes paces”. În acceptiunea politica, conceptul este întâlnit în sec. XIX când îi desemna pe cei care se opuneau revolutiei si militau pentru dezvoltarea organica a societatii : republicanii în America, torries în Anglia, sau adeptii Restauratiei în Franta. S-a insistat mult pe sensul comun întrucât asa se putea avansa ideea ca oamenii sunt prin “natura lor” conservatori. Cu alte cuvinte, înclinatia noastra naturala este de a prezerva ordinea lucrurilor, de a reactiona împotriva schimbarilor bruste de orice fel.

Doctrina conservatoare are tocmai rolul de a propune o strategie politica care sa corespunda nevoii naturale de dezvoltare organica a societatii. Dupa cum am vazut, în citatul din Oakeshott, omul conservator va prefera legaturile consolidate de o îndelungata experienta, în locul unora doar posibile si mai profitabile. Acest fapt este evident, dar evidenta nu este singurul mod de justificare a optiunilor individuale. Si nationalismul apeleaza la acelasi gen de “evidenta” când ia apartenenta drept criteriu fundamental pentru definirea identitatii. Atunci, se pune întrebarea în ce masura omul este liber sa opteze pentru propria viata, dincolo de aceste determinari “naturale”.

Din punct de vedere teoretic, se poate spune ca nu toti conservatorii împartasesc aceeasi doctrina politica. În fond, nici nu avem de-a face cu o doctrina unica. Andrew Vincent vorbeste de cinci posibile interpretari diferite ale conservatorismului:

1. Ideologie aristocratica - ipostaza în care este o doctrina negativa ce exprima reactia aristocratiei semi-feudale împotriva Revolutiei Franceze. La un nivel mai general este expresia defensivei aristocratiei europene în perioada ei de declin, 1790-1914.

2. Doctrina pragmatic-ideologica - în care este vazut ca o forma de pragmatism politic, fara un continut teoretic elaborat. Orice idee politica, culturala sau economica, indiferent de sursa ei, chiar si liberala, daca functioneaza în practica este utila pentru politica conservatoare.

3. Viziune situationala - orice ordine institutionala (chiar daca este liberala sau comunista) trebuie aparata si consolidata ca ti cum ar fi una conservatoare. În acest sens, conservatorii sunt cei înradacinati într-o forma de viata institutionalizata, care apara ordinea sociala de orice tip în “situatiile” când institutiile sunt amenintate de idei transcendente: revolutie, reforma, o noua ordine economica si sociala, etc.

4. Dispozitie a mintii sau obisnuintei – conservatorismul este o dispozitie naturala a fiintelor umane care prefera obiceiurile sau caile verificate de istorie, unora noi si nefamiliare. Preferam mai degraba sa ne bazam pe experienta în actiunile noastre si nu pe ratiunea teoretica abstracta.

5. Interpretare ideologica – în care conservatorismul nu este identificat cu o anumita situatie istorica sau clasa sociala, ci constituie un ansamblu de idei si perspective asupra istoriei. Pentru Edmund Burke conservatorismul s-a opus mereu diferitelor idei revolutionare, precum: perfectibilitatea speciei umane prin schimbarea conditiilor economice si sociale; ideea progresului si dezvoltarii naturii umane catre o societate a binelui suprem; convingerea în triumful ratiunii (Iluminismul este dusmanul cel mai important al conservatorismului).