Dezvoltare Locală și Regională

DEZVOLTARE LOCALĂ SI REGIONALĂ

Preocuparea pentru dezvoltare locală si regională este una relativ recentă atât la nivelul

politicilor publice cât si la nivelul teoriilor si studiilor academice. Spre exemplu, aceasta

preocupare a intrat în zona de interes a institutiilor universitare de învatamant de mai

putin de 10 ani. Pana nu demult, principalele teorii si modele explicative ale dezvoltarii,

localizate mai ales în zona studiilor economice, se centrau aproape în eclusivitate la

nivel national si ignorau, într-o bună măsură, nivelul local si, mai ales, cel regional.

Desi sintagma “dezvoltare locală si regională” este, aparent, usor de înteles – pentru cei

mai multi dintre noi este clar la ce se referă această sintagmă – la o analiză mai atentă ies

în evidentă o serie de dificultăti în ceea ce priveste toti cei trei termeni ai acestei

sintagme. Acesta este si motivul pentru care am optat pentru o divizare a acestui curs în

trei sectiuni diferite, fiecare explorând în detaliu semnificatiile si implicatiile celor trei

termeni: dezvoltare, regiune, localitate. Astfel, prima parte “Acceptiuni, teorii si modele

explicative ale dezvoltarii” exploreaza ideea de dezvoltare scotând în evidenta

multitudinea aspectelor ce se ingemaneaza în notiunea de dezvoltare dar si modelele

teoretice care au incercat sa explice fortele si mecanismele ce stau la baza dezvoltarii

unei scietati. A doua parte “Regiuni si politici de dezvoltare regională” exploreaza

motivele care au determinat complementarea abordarii nationale cu o abordare regională,

manierele de definire si delimitare a regiunilor precum si politicile de dezvoltare

regională. A treia parte “Strategii de dezvoltarea locală” exploreaza modurile în care se

pot gândi si conduce interventiile sociale menite sa construiasca si sa alimenteze

procesele de dezvoltare la nivelul unei comunitati.

Prin chiar natura sa, dezvoltarea locală si regională, este o disciplina a pragmatismului,

menirea si relevanta unei astfel de discipline constand mai ales în capacitatea ei de a

ghida si orienta procesele de interventie sociala. Nu este o disciplina exclusiv academica

ci una a realului si a realizabilului. Desi domeniul interventiei sociale – cum planificam

si conducem o interventie la nivelul unei colectivitati sociale pentru a atinge o serie de

scopuri predefinite – este unul extrem de vast (exista o intreaga ramura a sociologiei care

se ocupa de acest aspect) si nu face obiectul acestui curs, totusi il vom explora succint

mai ales în ceea ce priveste dimensiunea locală a proceselor de dezvoltare. Miza acestei

sectiuni este de a oferi cititorului o serie de instrumente practice de planificare a

interventiilor sociale la nivelul colectivitatilor umane restranse.

ACCEPTIUNI, TEORII SI MODELE EXPLICATIVE ALE

DEZVOLTARII

Acceptiuni ale dezvoltarii

Termenul de dezvoltare este unul extrem de des folosit insa foarte adesea ii sunt atribuite

intelesuri vriate, vagi sau confuze. Intuitiv am putea spune ca se refera la o crestere fie

cantitativa, fie calitativa a ceva. Dar mai exista o multitudine de alte sensuri: a prezenta

pe larg o anumita idee, a pune în aplicare o idee, a implementa un proiect, a progresa, a

imbunatatii, etc. Tendinta majora este de a considera dezvoltarea drept o schimbare ce

aduce o serie de beneficii. De altfel, potrivit lui Rist (2007) tocmai aceasta asociere cu o

stare mai buna este aspectul principal ce determina imbratisarea si atasamentul

oamenilor (mai ales a celor politici) pentru termenul de dezvoltare. Totusi, dezvoltarea,

prin maniera în care coaguleaza si da forma sperantelor noastre de mai bine, nu are o

intelegere unitara. Asta pentru ca mai binele unora (dezvoltarea în acceptiunea unor

actori) nu echivaleaza cu mai binele altora (dezvoltarea potrivit acceptiunii altor actori).

Din acest punct de vedere putem vorbi de dezvoltare numai prin raportare la finalitatea

proceselor de dezvoltare si în măsură în care aceste procese determina un progres, o

imbunatatire, o crestere în acord cu scopurile, asteptarile si aspiratiile celor ce au initiat

aceste procese si a celor vizati sau afectati de ele.

Dezvoltarea este astfel un termen relativ si subiectiv - adica depinde în mare măsură de

valorile si asteptarile celor ce evalueaza procesele de dezvoltare -si poate face obiectul

unor numeroase contradictii. Spre exemplu, spatiul rural din Romania a cunoscut o seie

de transformari majore în ceea ce priveste conditiile de locuit si stilul de viata

(constructii noi, utilitati, echipamente electrocasnice, noi obiceiuri culinare, maniere de

petrecere a timpului liber, etc). Toate aceste schimbari au determinat o apropiere a

ruralului de urban în ceea ce priveste conditiile de trai si stilul de viata. Insa, în timp ce

pentru unii acest lucru este o dovada vie a dezvoltarii si evolutiei pentru altii este o

dovada vie a regresului si a involutiei, a pierderii identitatii si a renuntarii la valorile

culturale nationale în favoarea unora de factura cosmopolita. Pentru acestia din urma

dezvoltarea nu inseamna sub nici o forma globalizare si, cu atat mai putin, uniformizare.

Acesti autori ne avertizeaza asupra costurilor dezvoltarii si evolutiei si asupra necesitatii

adoptarii unei viziuni multidimensionale a proceselor de dezvoltare. Tot ei ne

avertizeaza ca ultimii 100 de ani în care omenirea a cunoscut o evolutie si o dezvoltare

extraordinara (de netagaduit pentru multi dinte noi) pot fi intelesi ca o involutie daca

luam în considerare faptul ca aceasta dezvoltare s-a facut pe seama razboaielor,

acutizarii foametei în anumite regiuni ale lumii sau pe seama mediului, a incalzirii

globale si a schimbarilor climatice. Intr-o viziune usor cinica, Rist (2007) defineste

dezvoltarea din ultimele decenii drept “trasnformarea si distrugerea mediului natural si

a relatiilor sociale cu scopul de a creste producerea de bunuri si servicii” (p.488)

destinate comercializarii prin schimburi economice.