Drept Comunitar

CURSUL 1

1. Ideea comunitară

2. Tratatul CECO- Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (1951).

3. Tratatele de la Roma (1957)

Ideea comunitară

Jean Monnet, economist francez, a fost artizanul acestei construcţii de tip nou, cel care a făcut primele demersuri pentru realizarea noii entităţi europene. Şef al Organizaţiei naţionale a planificării din Franţa, J. Monnet a propus ca producţia de cărbune şi oţel din Franţa şi Germania să fie administrată de un organism supranaţional, jucând un rol capital în reconcilierea franco-germană, CECO.

Robert Schuman, omul politic francez, inspirat de J. Monnet a declanşat apariţia primelor comunităţi europene. El este socotit fondatorul construcţiei europene alături de J. Monnet, Konrad Adenauer şi Alcide de Gasperi.

Robert Schuman este socotit autor al CECA şi iniţiator al reconcilierii franco-germane. Planul cel mai profitabil pentru unitatea Europei a rămas în istorie sub numele Planul Schuman, contribuind la reconcilierea Franţei şi Germaniei prin aplicarea ideii propuse de J. Monnet de a pune sub control comun producţiile lor de oţel şi de cărbune.

Ziua de 9 mai 1950 – declarată Ziua Europei - când Robert Schuman a prezentat declaraţia inspirată de J. Monnet, este momentul declanşării procesului de unificare europeană, chiar dacă primul tratat a fost semnat un an mai târziu.

Declaraţia lui Robert Schuman prezentată la 9 mai 1950 a fost inspirată de următoarele consideraţii:

1). Pacea mondială nu va fi salvată fără eforturi creatoare pe măsura pericolelor care o ameninţă.

2). Contribuţia pe care Europa poate să o aducă civilizaţiei este indispensabilă în menţinerea relaţiilor paşnice.

3). Europa nu se poate realiza dintr-o dată ca o construcţie de ansamblu – ea se va realiza prin acţiuni concrete – mai întâi printr-o solidaritate de fapt.

4). Guvernul francez propune lansarea producţiei franco-germane de cărbune şi oţel sub o Autoritate comună, într-o organizaţie deschisă participării şi altor ţări europene.

5). Punerea în comun a producţiilor de cărbune şi oţel va asigura stabilirea bazelor comune de dezvoltare economică, prima etapă a federaţiei europene şi va schimba destinul regiunilor consacrate timp îndelungat producţiei de armament pentru războaiele ale căror victime au fost în mod constant.

6). Solidaritatea acestor producţii va face ca orice război între Franţa şi Germania să devină imposibil.

7). Această producţie va fi oferită întregii lumi fără discriminare şi fără nici o excludere, pentru a contribui la ridicarea nivelului de viaţă şi la progresul păcii, precum şi, ca o obligaţie esenţială a sa, la dezvoltarea continentului african.

8). Se va realiza o fuzionare a intereselor, indispensabilă pentru crearea unei comunităţi economice şi a unei comuniuni mai largi şi mai profunde între ţări mult timp divizate.

9). Prin punerea în comun a producţiei de bază şi instituirea unei Înalte Autorităţi noi, în care vor fi luate deciziile comune ale Franţei, Germaniei şi ale ţărilor care vor adera, se vor concretiza primele realizări ale unei federaţii europene indispensabile menţinerii păcii.

Înalta Autoritate comună însărcinată cu funcţionarea acestui sistem urma să fie alcătuită din personalităţi independente, desemnate pe o bază paritară de către guverne; de asemenea, urma să fie ales de comun acord un preşedinte şi însărcinat un reprezentant al Naţiunilor Unite pe lângă Înalta Autoritate, care să întocmească, de două ori pe an, un raport cu privire la funcţionarea noului organism, mai ales cu privire la realizarea scopurilor de menţinere a păcii.

Uniunea Europeană se caracterizează prin:

a) eficienţă şi transparenţă – urmare a:

- aplicării deciziilor adoptate cu unanimitate într-un număr mai mic de domenii;

- mecanismului de luare a deciziilor prin dubla majoritate calificată în cadrul Consiliului;

- delimitării mai precise a competenţelor Uniunii şi simplificării instrumentelor instituţiilor acesteia;

- participării publicului la activitatea legislativă;

- gradului mai mare de flexibilitate în adaptarea legislaţiei europene.

b) viaţa democratică mai intensă, datorită:

- creşterii rolului Parlamentului European;

- adoptării Cartei drepturilor fundamentale ca parte a Constituţiei Europei;

- acceptării iniţiativei legislative a cetăţenilor.

c) rol mai important în arena internaţională, prin:

- personalitate juridică unică a Uniunii;

- înfiinţarea unei preşedinţii stabile a Consiliului european;

- crearea funcţiei de ministru european al afacerilor externe;

- cooperarea mai intensă în domeniul politicii externe şi de securitate comune.

d) Libertăţile fundamentale şi nediscriminarea – proiectul de Tratat constituţional statuează garantarea de către Uniunea Europeană a libertăţii de circulaţie a persoanelor, a mărfurilor, a serviciilor şi a capitalurilor, precum şi a libertăţii de stabilire, în conformitate cu dispoziţiile constituţionale.

e) Competenţele Uniunii Europene – proiectul Constituţiei învesteşte Uniunea Europeană cu o serie de competenţe care se bazează pe următoarele principii fundamentale:

- principiul atribuirii – potrivit căruia Uniunea acţionează în limitele competenţelor ce i-au fost atribuite prin Constituţie de către statele membre în

vederea atingerii obiectivelor stabilite de către aceasta.