Drepturile minorităților

I.Notiunea de minoritate. Definire

In dreptul international nu exista o definitie exacta si general acceptata a minoritatii nationale. Nici in cadrul ONU, dupa mai multe decenii de preocupare in acest sens, nu s-a reusit formularea unei definitii. Astfel, la a 47-a sesiune a Comisiei pentru Drepturile Omului a Consiliului Economic si Social ONU din 1991 nu s-a ajuns la o solutie in definirea minoritatilor, recunoscandu-se dificultatea acestui demers.

Raportul explicativ al Conventiei-cadru pentru protectia minoritatilor nationale constata in punctul 12 ca “nici o definitie a notiunii de minoritate nationala nu este continuta in Conventia-cadru. S-a decis sa se adopte o abordare pragmatica, bazata pe recunoasterea faptului ca, in acest studiu, este imposibil sa se ajunga la o definitie apta sa intruneasca sprijinul general al tuturor statelor membre ale Consiliului Europei”. Datorita acestui lucru mai multi autori au incercat definirea conceptului de minoritate nationala.

Natan Lerner - “face o comunitate sa fie diferita de o societate sau organizatie, termeni care se refera la corpuri stabilite prin actiunea deliberata sau voluntara a membrilor, pentru a promova anumite interese. Familiile, triburile, natiunile, popoarele, grupurile culturale si religioase sunt comunitati. ”

M. J. Deschenes - “Termenul de minoritate desemneza un grup numeric inferior restului populatiei unui stat, ai carui membri care au cetatenia acestui stat au caracteristici etnice, religioase sau lingvistice diferite de cele ale restului populatiei si sunt animati de vointa de a-si pastra cultura, traditiile, religia sau limba”

Memorandum-ul Secretarului General al ONU cu privire la definirea si clasificarea minoritatilor se refera la comunitati in general si stabileste ca acestea sunt “grupuri bazate pe factori unificatori si spontani, opusi celor artificiali sau planificati, in mod esential plasati dincolo de controlul membrilor grupului”

Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei privind drepturile persoanelor apartinand minoritatilor nationale o defineste fiind: “grupuri separate sau distincte, bine definite si stabilite in teritoriul unui stat, ai caror membrii sunt cetateni ai acelui stat si prezinta anumite caracteristici religioase, lingvistice, culturale sau altele, care ii deosebesc de majoritatea populatiei”.

Cu ajutorul defintiilor de mai sus putem spune ca prin minoriate nationala se intelege orice grup clar definit de persoane care detin cetatenia statului unde locuiesc, sunt in numar mai mic decat populatia majoritara, au legaturi vechi si tranice cu acest stat si ca prezinta caracteristici etnice, culturale sau lingvistice distincte si ca doresc pastrarea indentitatii comune a membrilor sai in special a culturii,traditiilor si limbii.

Legea privind statutul minoritatilor nationale din Romania stabileste prin Art. 2 Minoritatile nationale sunt recunoscute ca factori constitutivi ai statului roman si Art. 3 Prin minoritate nationala se intelege orice comunitate de cetateni romani, care traieste pe teritoriul Romaniei din momentul constituirii statului modern, numeric inferioara populatiei majoritare, avand propria identitate etnica, exprimata prin cultura, limba sau religie, pe care doreste sa o pastreze, sa o exprime, si sa o dezvolte.

Dupa cum se observa definitia minoritatilor nationale in Romania are caracateristici din definitiile citate mai sus.

Consideratii privind definirea minoritatilor nationale si a minoritatilor etnice

Etnia defineste acei indivizi care se considera sau sunt considerati de altii ca impartasind caracteristici comune care ii diferentiaza de alte colectivitati dintr-o societate in cadrul careia dezvolta un comportament distinct.