Globalizarea

Capitolul 1. Globalizarea si statul national

1.1. Teorii ale globalizarii

Ca orice teorie noua, globalizarea suscita o serie de discutii referitoare la aparitiei, la dezvoltare, influente, costuri si transformari. De asemenea exista o serie de curente în ceea ce priveste caracterizarea acesteia, curente ale oponentilor, cercetatori care considera globalizarea ca pe un rau, ca pe o explicatie a tuturor nenorocirilor mondiale, exista apoi cei care considera fenomenul ca pe unul normal, chiar benefic, o solutie la problemele aparute dupa caderea sistemului bipolar, ce asigurase o oarecare stabilitate la nivelul relatiilor internationale. Avem si un al treilea curent, al celor care considera ca, în fapt globalizarea nu este ceva nou, ca ea a existat în toate timpurile, doar ca noi i-am dat o denumire si am teoretizat fenomenul. Toate acestea sunt o garantie ca o discutie asupra fenomenelor în cauza este un lucru destul de dificil.

La o prima vedere, globalizarea ne apare ca un set de procese si transformari legate mai mult de economie, însa exista o serie de modificari, care nu au scapat analizei, inclusiv în ceea ce priveste relatiile de familie, lasând la o parte aspectele politice si culturale.

Încercând o definire, putem spune ca globalizarea reprezinta o adâncire a interconectarii la scara mondiala, realizata prin existenta unor cai de comunicatie rapida care fac ca distantele sa se comprime foarte mult, prin intermediul Internetului, a telefoniei mobile, a satelitilor, precum si a transportului rapid oportunitate oferita de rutele companiilor de aviatie.

Un alt aspect al globalizarii îl reprezinta fundamentalele schimbari economice. Vorbim aici despre fluxurile de capital, care nu mai pot fi controlate de state, care nu mai au control total asupra propriilor piete, de Companiile Transnationale , care de cele mei multe ori au interese divergente fata de state, determinând astfel o serie de presiuni, de liberalizarea comertului prin darâmarea barierelor vamale care permiteau statelor nationale, fie adoptarea unor politici protectioniste, fie posibilitatea încheierii de acorduri cu alti actori politici .

Ca o definitie, o Companie Multinationala este o companie care produce bunuri sau ofera servicii în mai multe tari. O alta definire spune ca o CNM este de obicei o companie mare cu proprietari internationali si care raspunde controlului international al productiei. Exista mai multe motive pentru care o companie ar putea sa decida sa înfiinteze filiale de productie în strainatate sau sa preia o companie straina. Având în vedere distributia inegala a resurselor naturale la nivelul diferitelor state, un motiv ar putea fi câstigarea controlului asupra materiilor prime care se gasesc din abundenta în respectiva zona. Câstigând controlul asupra materiilor lor prime, o firma poate depasi barierele de intrare, în vreme ce altele nu.

Avantajele costului pot constitui un alt motiv. Compania poate fi de parere ca este mai eficient din punct de vedere al costului sa furnizeze pe o piata locala produsele realizate pe plan local. Sunt multe exemple de companii care si-au stabilit sedii în strainatate pentru a profita de mâna ieftina de lucru. Astfel, unele companii din domeniu electronic din Statele Unite au preferat sa deschida filiale în Hong Kong sau Singapore.

O companie multinationala nu paraseste natiunea A pentru natiunea B. Ea se extinde dincolo de barierele nationale, ramânând în tara unde îsi are sediul central, dar ajunge în numeroase tari receptoare. Ceea ce depaseste granitele politice este managementul, guvernarea, capacitatea organizationala, a pachetului oferit de firma.

La sfârsitul sec trecut existau 53.000 de CNM, cu 450.000 de filiale, care aveau vânzari globale de 9.500 miliarde dolari, iar în prezent productia transnationala depaseste exporturile ca mod predominant de a deservi pietele straine.