Instituții și organizații internaționale

I Definitii si Clasificari ale organizatiilor si institutiilor internationale

O institutie sau o organizatie internationala defineste o structura compusa din elemente cultural-cognitive comune. Aceste structuri sunt reglatoare (reglementeaza) si furnizeaza stabilitate si semnificatie. Aceste institutii si organizatii opereaza la niveluri multiple de autoritate de la sistemul global la relatii locale; au o conotatie de stabilitate si se opun procesului de schimbare atat celor de crestere cat si celor discontinue. Institutiile si organizatiile impun restrictii prin definirea unor granite legale, morale si culturale ce delimiteaza activitatile legitime de cele ilegitime. Intervin in diferende economice, sociale si militare. Interventii la nivel diplomatic prin embargou sau prim conflict deschis militar.

Procesul de constructie.

De cele mai multe ori acestea sunt o continuare a unor institutii mai vechi (ONU- continuarea Ligii Natiunilor; NATO- apare dupa interventia americana).

Mark Schuman spune ca in ceea ce priveste aparitia institutiilor si organizatiilor, ca “impulsul necesar pentru crearea unei institutii internationale consta in elaborarea, recunoasterea si numirea unei probleme de fond” (razboi, pace, criza economica), la care nici o institutie existenta pana atunci nu ofera un repertoriu satisfacator de raspunsuri.

Stabilitatea si inertia sunt stari normale ale institutiilor si organizatiilor internationale. Actorii organizationali sunt in functie de ceea ce inseamna aceste institutii: state, corporatii transnationale sau organizatii nonguvernamentale

Reactii strategice din partea institutiilor si organizatiilor

Organizatiile si institutiile internationale pot reactiona in mai multe feluri la presiunile internationale. Mediile internationale influenteaza si delimiteaza strategiile. Sunt cinci tipuri de strategii general valabile de care dispune fiecare organizatie sau institutie:

-supunerea, conformarea cu regulamentele este tipul de strategie cel mai intalnit

-compromisul, satisfacerea partiala sau negocierea

-evitarea, efortul de a ascunde si de a proteja anumite parti, actori ai organizatiilor sau institutiilor,de necesitatea supunerii cerintelor impuse

-nesupunerea, apare cand normele si interesele organizatiei tinta se deosebesc substantial de cele ale organizatiilor si institutiilor care incearca sa le impuna anumite cerinte (ex: Transnistria care si-a proclamat independenta nerecunoscuta de nimeni, dar functioneaza administrativ pe baza grupurilor de interese)

-manipularea, desemneaza incercarea intentionata de a o capta influenta sau controla mediul institutional sau organizational.

Criterii de clasificare:

I Dupa tipologia membrilor:

-organizatii interguvernamentale compuse din state independente ( ONU, NATO, UE)

-organizatii nonguvernamentale care sunt asociatii si structuri private de interese care nu au legatura cu guvernul, nu reprezinta statul

II Dupa scopul, zona geografica al institutiei

- institutii si organizatii globale cu o arie de operare mondiala (ONU)

- institutii si organizatii regionale cu o arie de operare desemnata teritorial ( NATO, NAFTA, ETC)

III Dupa misiunea asumata

-organizatii si institutii internationale cu musiuni multiple

-organizatii si institutii internationale cu misiuni limitate sau specializate

ONU – Organizatia Natiunilor Unite

-sediu la New York din 1946

Are drept fundament trei premise ideologice:

-continuarea activitatii Societatii Natiunilor

-un document diplomatic care a revolutionat relatiile internationale in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si imediat dupa aceea “Declaratia Natiunilor Unite”, 1 ianuarie 1942. doua articole sunt importante si anume principalele fondatoare a acestui document SUA si Marea Britanie impun apararea vietii, libertatilor, independenta statelor, libertatii statelor, a protectiei drepturilor omului si a echitatii juridice. Pe de alta parte, pentru prima data in istoria Declaratiei Natiunilor Unite, principiul moral care spune ca fiecare guvern se obliga sa colaboreze cu alte guverne semnatare ale prezentei declaratii si sa nu semneze armistitiu sau pacea separata cu tabara adversa.

-practica politica americana, insista asupra moralitatii in relatiile internationale (bi sau multilaterale), acest sistem american de gandire a relatiilor internationale stabileste in discursul politic si public diferenta clara, categorica dintre bine si rau.

Ideea ONU ca institutie care sa guverneze la nivel global a fost decisa de catre americani la Conferinta de la Teheran din 1943 (intre SUA, URSS si Marea Britanie). Rosevelt a cerut celor doi aliati sa accepte infiintarea unei organizatii internationale care sa cuprinda intreaga comunitate a statelor independente, au acceptat, s-a ajuns la un acord si la 25 aprilie 1945, la San Francisco s-a deschis Conferinta de Constituire a ONU.

Criteriul de participare, de admitere au fost ca Germania si statele aliate ei nu puteau sa faca parte (state ca Romania, Bulgaria, Ungaria, Finlanda), un al doilea criteriu era ca cei care vroiau sa adere erau obligati sa semneze textul declaratiei Natiunilor Unite din 1 ianuarie 1942, ca text de preaderare.

La San Francisco, membrii fondatori ai ONU au stabilit documentul fundamental, “Carta ONU”, deasemenea, s-a privit si aspectul dreptului international si s-a negociat si semnat statutul Tribunalului International, o institutie la care insa se judeca relatiile dintre state si nu aspecte civile.

“Carta ONU” are 19 capitole majore care privesc o multitudine de aspecte (scopurile si principalele organizatii dar si structura si modul de functionare).

Scopurile si principiile ONU sunt desemnate in articolele 1 si 2 si ele privesc lucruri precum mentinerea pacii si a securitatii internationale prin privirea la amenintari la adresa pacii si a securitatii internationale prin cale pasnica. Statele semnatare isi impun respectarea principiului de egalitate in drepturi a popoarelor si statelor, respectarea drepturilor omului, rezolvarea diferendelor exclusiv pe cale pasnica, eliminarea razboiului.

In 1945, Carta ONU insista pentru eliminarea razboiului, deasemenea membrii ONU se vor abtine nu numai de la actiuni de forta dar si de la amenintarea cu forta impotriva intergritatii teritoriale si a independentei politice a oricarui stat si un alt principiu foarte important e ca ONU nu va interveni in politica interna a nici unui stat.

Structura ONU

Carta ONU stabileste trei institutii importante de conducere, cea mai mare e “Adunarea Generala a ONU”, “Consiliul de Securitate” si “Secretariatul General al ONU” (fiind cea mai importanta).