Integrare europeană

Modele de mondializare-globalizare

GLOBALIZAREA- se caracterizează prin ingemănarea unor plusuri si minusuri ale unei noi forme de interdependenţe instituţionale, numită solidaritate internaţională faţă de concretizarea unor probleme globale ale Planetei (deprecierea mediului, reducerea potenţialului energetic al resurselor fosie, explozia demografică, terorismul internaţional, traficul de droguri etc.)

- dimeniune economică a procesului de apariţie si dezvoltare a interdependenţelor dintre statele si zonele lumii

MONDIALIZARE- dimeniune politică a procesului de apariţie si dezvoltare a interdependenţelor dintre statele si zonele lumii

Delimitarea procesului de globalizare în funcţie de etapele evoluţiei diferitelor ţări sau zone:

-Internaţionalizarea- o primă etapă caracterizată prin schimburi comerciale

-Transnaţionalizarea- ca o etapă in care apar si fluxurile de investiţii străine

-Globalizarea- care presupune existenţa unor fluxuri de transfer de progres etnic si informaţional

-Mondializarea- care include si fluxurile de natură culturală, educaţională, comportamentală

Modele de mondializare

Modelul Pax Americana- Zbigniev Brezinski- 1970:

- rezultatul unui proiect de tip hegemonic conform căruia doar impunerea tipului de societate si economie americană ar putea realize echilibrul mondial

SUA se considerau capabile să joace rolul de leadership mondial avand misiunea să organizeze si să gestioneze echilibrul politic mondial pe principiul coordonării sistemului de interdependenţe apărute intre ţările lumii, impărţite in trei categorii, rezultate ale nivelurilor diferite de dezvoltare.

Replică: Doctrina Brejnev (Doctrina suveranităţii limitate) sau

Pax Sovietica: limitarea suveranităţii statelor naţionale comuniste in avantajul cresterii rolului unor organisme supranaţionale, al CAER

Modelul &ord-Sud- Willy Brandt3- 1890:

- zona nordică (dezvoltată) si Zona sudică (subdezvoltată), in pofida decalajelor si contradicţiilor, au interese commune si au nevoie de o instituţionalizare a interdependenţelor dintre ele

- este un model specific viziunii miscării social-democrate europene, după cel de-al doilea război mondial

- impunea o reducere a suveranităţii naţionale prin controlul efectuat permanent de către o putere politică mondială- ONU

Modelul ONU, 2000

- prin documentul Global Pact, ONU lansa ideea adeziunii mondiale la valorile esenţiale ale muncii, drepturilor omului si protecţiei mediului prin programe menite să asigure accesul tuturor ţărilor la tehnologie, educaţie, informaţie, sănătate si protecţia mediului

- abordarea holistă justifică legătura dintre procesul mondializării si procesul dezvoltării durabile

Modelul Vest- Est

-transferul de prosperitate economică dinspre Vest spre Est nu constă doar in declinul relativ al puterii Occidentului fata de ascensiunea Asiei, ci in primul rand in "dezoccidentalizarea fenomenului de globalizare", crede François Heisbourg (cu alte cuvinte, in limitarea capacitatii lumii euro-atlantice de a influenta regulile jocului - normele sistemului politic si economic international). Anul trecut, primele 6 economii occidentale produceau 65% din PIB-ul global.

Se estimeaza ca peste 20 de ani, Vestul va produce sub 50% din PIB-ul global si ca in 40 de ani economiile BRIC5 vor domina lumea.

2. Subiectul procesului de globalizare

In condiţiile globalizării, întreprinderile sunt acelea care preiau sau se substituie rolului pe care statele naţionale il aveau in desfăsurarea schimburilor prin intermediul fluxurilor monetare sau materiale. Intreprinderile isi structurează strategiile prin raportarea oportunităţilor de afaceri din propria ţară la oportunităţile oferite de spaţiul economic mondial.

Oportunităţile de afaceri sunt concepute si analizate ca o rezultantă a tendinţelor pe o anumită perioadă a următorilor indicatori:

potenţialul de recuperare- capacitatea de capitalizare a beneficiului datorată, in exclusivitate, factorilor de mediu economic (elemente particulare ale unei pieţe, legislaţie favorizantă, facilităţi de transfer, raport de rată de schimb favorabil)

reducerea costurilor- cresterea productivităţii datorată, in exclusivitate, factorilor de mediu economic (costuri mai reduse a factorilor de producţie, avantajul monopolului natural)

reducerea riscului- acţiuni menite să inlăture sau să diminueze riscul unor pierderi sau a pericolului efectelor unor măsuri abusive de natură juridică sau administrativă (delocalizarea si dispersia unor capacităţi de producţie sau a unor active din dorinţa de a evita sau limita pierderi cauzate de măsuri cum ar fi: naţionalizări, politici fiscale cu caracter special, instabilitate politică, revendicări salariale)

Efectele unei tendinţe nefavorabile a mediului economic naţional (intreprinderea este impinsă spre internaţionalizare si de factori exogeni voinţei sale) sunt:

mediul economic naţional se caracterizează prin costuri ridicate ale forţei de muncă, prin fluctuaţii ale preţului energiei si a ratei de schimb, dobanzi inalte, rate de impozitare ridicate; in aceste condiţii, costurile de producţie devin prea mari si intreprinderile pierd capacitatea de competiţie pe piaţa externă;

piaţa internă este prea mică ceea ce nu permite intreprinderilor să beneficieze de avantajele producţiei de scară, ceea ce reduce capacitatea competiţională a fiermei;

piaţa internă este saturată si economia naţională se află in stare de recesiune.

Internaţionalizarea sistemului productiv se manifestă predilect prin:

dinamica localizării geografice a producţiei (localizare-delocalizare- relocalizare): schimbarea condiţiilor si a mediului economic, social, politic pot determina schimbări importante si repetate de localizare a intreprinderilor. Din acest motiv, procesul de localizare este de fapt, un ciclu reprezentat prin localizare-delocalizare-relocalizare.

segmentarea producţiei sau descompunerea internaţională a procesului de producţie este o consecinţă a unei specializări conmplexe in baza unei diviziuni internaţionale a muncii extreme de detaliată.

Delocalizarea, descentralizarea sau schimbarea domeiului de activitate, in funcţie de conjunctura internaţională, transformă intreprinderea internaţionalizată intr-o unitate extreme de mobilă, capabilă la adaptare si compatibilizare rapidă cu schimbările intervenite in mediul economic.

Globalizarea impulsionează si fluxurile internaţionale de capital exprimate prioritar prin sisteme de plăţi internaţionale. Banii au rolul hotărator in desfăsurarea procesului economic in plan internaţional, iar compexitatea relaţiilor internaţionale determină si complexitatea sistemului in care acţionează.