Introducere în Istoria Partidelor și Doctrinelor Politice din România

1. PARTID ŞI IDEOLOGIE POLITICĂ – DEFINIREA CONCEPTELOR

1.1. Pluripartidismul şi sistemul democratic

Sistemul democratic modern bazat pe principiul reprezentării, pe separaţia puterilor în stat şi pe domnia legii, nu poate funcţiona fără o precondiţie de fond şi anume pluralismul politic şi pluripartidismul. Constituirea unei puteri care să garanteze libertatea cetăţenilor presupune existenţa legală şi activitatea unor partide diferite ca orientare şi program, aflate în competiţia pentru putere. Existenţa partidelor politice, a partidismului ca fenomen politic reprezintă un element esenţial al vieţii democratice. Democraţia începe şi există numai o dată cu apariţia şi dezvoltarea partidismului.

Partidele politice sunt organizaţii ce exprimă într-o formă concentrată şi explicită, în planul vieţii publice, valorile, interesele şi opţiunile diferite ale cetăţenilor în privinţa scopurilor şi mijloacelor pe care ar trebui să le urmeze sistemul politic pentru a concilia conflictele şi a asigura libertatea şi ordinea în societate.

Apariţia şi afirmarea partidelor în viaţa politică sunt procese strâns legate de modernizarea societăţii şi de consolidarea sistemului democratic. În societăţile premoderne, conflictele de interese erau soluţionate prin recursul la cutume sau la constrângere fizică, situaţii în care componenta militară a puterii era decisivă pentru impunerea unui anumit curs al societăţii. Relaţiile de putere se manifestau prin dominaţie (militară, economică sau administrativă) şi subordonarea necondiţionată, prin raporturi de forţă şi control între guvernanţi şi guvernaţi. În schimb, societăţile moderne născute în urma mişcărilor de emancipare politică şi civică, sunt societăţi în care libertatea individuală, demnitatea persoanei şi drepturile omului au devenit valori şi norme recunoscute, ce impun o soluţionare nonviolentă a conflictelor de către sistemele politice.

Societăţile moderne sunt profund diferenţiate şi divizate, generând interese şi grupuri sociale cu opţiuni variate în privinţa chestiunilor majore şi a politicilor publice pe care ar trebui să le sprijine sistemul politic.

Această structură diferenţiată şi latent conflictuală a societăţilor produce în mod firesc, în condiţiile libertăţii de asociere şi de exprimare, asocierea indivizilor în funcţie de afinităţile şi opţiunile lor politice. Astfel, diversitatea de interese, idei şi aşteptări din plan social se traduce în pluralismul orientărilor şi al opţiunilor din plan politic. O dată cu apariţia partidelor, diversitatea de interese sociale a dobândit o expresie organizată şi coerentă, iar mecanismul electoral a fost investit cu semnificaţia de arbitraj legitim şi decisiv, recunoscut de toţi participanţii la procesul politic.

Pluripartidismul reprezintă astfel o expresie elocventă a libertăţii politice, manifestată prin existenţa în societate a mai multor partide, cu orientări şi programe diferite, care susţin politici şi strategii alternative. De aceea, sistemele democratice garantează dreptul de asociere al cetăţenilor, dreptul legal al acestora de a forma partide politice sau organizaţii civice, prin intermediul cărora să-şi promoveze interesele şi aspiraţiile.

Limitarea sau anularea dreptului de asociere politică sau interzicerea partidelor concurente reprezintă trăsături ale regimurilor nedemocratice (autoritare, dictatoriale sau totalitare). Acestea se caracterizează prin existenţa unui partid unic, care funcţionează ca partid stat, în absenţa unei oferte politice alternative, astfel că toate instituţiile puterii de stat sunt ocupate de reprezentanţii acestui partid unic.

De aceea, partidele politice, indispensabile în democraţiile moderne, reprezintă actorii politici majori, organizaţiile specifice ale scenei politice, întrucât prin intermediul lor se exprimă diversitatea de interese şi sunt promovate opţiuni şi politici menite să orienteze dezvoltarea societăţii într-o anumită direcţie. Partidele politice constituie condiţia sine qua non a democraţiei.

Indiscutabil, partidele au o bază socială şi istorică, fiind legate de procesele de modernizare şi de evoluţiile politice dintr-o ţară sau alta. Ele îndeplinesc o serie de funcţii importante în viaţa politică, dintre care cea mai semnificativă este cea de agregare şi exprimare a intereselor. Asocierea liberă a cetăţenilor în partide (sau manifestarea simpatiei şi a sprijinului pentru unele dintre ele în alegeri) contribuie la concentrarea opţiunilor politice ale populaţiei şi la formularea lor în documente programatice şi doctrinare. Pe baza valorilor şi a credinţelor pe care le promovează, un partid îşi elaborează un program politic şi economic pe care-l prezintă populaţiei şi pe care încearcă să-l impună în competiţia electorală cu alte partide.

De asemenea, exercitarea puterii în statele democratice este mijlocită de partide şi de elitele lor, de cadrele selectate şi propuse pentru diverse funcţii din instituţiile publice şi administrative. Partidele sunt implicate în toate verigile procesului politic: competiţii electorale, selectarea candidaţilor, elaborarea programelor, dezbateri parlamentare, numirea guvernelor şi a demnitarilor, formularea politicilor publice şi luarea deciziilor guvernamentale, controversele referitoare la problemele majore şi exprimarea poziţiilor în spaţiul mediatic.

1.2. Partidul politic. Definirea conceptului

Noţiunea de partid derivă din latinescul pars – partis şi desemnează într-o accepţie semantică o grupare de oameni constituită în mod voluntar, animaţi de aceleaşi idei, concepţii, interese, scopuri care acţionează în comun în baza unui program, în vederea realizării acestora. Sociologic, şi nu numai, este o evidenţă că fenomenul partizan se defineşte în primul rând ca un fenomen social.

Teoriile sociale şi politice au abordat existenţa şi activitatea partidelor politice din perspective multiple, încercând să le definească sub raport social şi istoric, ideologic şi cultural, organizaţional şi instituţional. Combinând aceste perspective, analiştii acestui fenomen au ajuns la unele definiţii şi vederi comune, ce sunt împărtăşite de majoritatea cercetătorilor, cu unele diferenţe de metodă sau de viziune. Dintre contribuţiile de referinţă, devenite clasice în literatura de specialitate dedicată partidelor, le menţionăm pe cele aparţinând lui Max Weber, Maurice Duverger, Raymond Aron, R. Michels, Daniel Seiler, Jean Blondel, Stein Rokkan, Giovanni Sartori, Arend Lijphart.

Astfel, în accepţiunea generală, un partid politic se defineşte ca o organizaţie al cărei obiectiv este de a cuceri şi exercita puterea în societate, distingându-se de alte organizaţii care urmăresc doar să influenţeze puterea fără a încerca să o exercite. Într-o altă definiţie, partidul politic este o organizaţie relativ durabilă formată din persoane care împărtăşesc aceeaşi concepţie ideologică, subscriu la un set comun de valori şi acţionează pentru cucerirea puterii, pentru aplicarea programului propriu prin politici interne şi externe.

Max Weber considera partidul politic „o asociaţie de oameni liberi, voluntar constituită, necesară societăţii, cu un anumit program, cu obiective ideale sau materiale”. După cum se observă, în definiţia sa, Max Weber pune accentul pe aportul instituţional, organizatoric şi pe program şi mai puţin pe dimensiunea culturală sau socială.

O definiţie cuprinzătoare a partidului politic o dă Sigmund Neumann: „Partidul politic este organizaţia închegată a forţelor active ale societăţii, preocupate de controlul asupra puterii guvernamentale […]. El reprezintă acea verigă mare care leagă forţele sociale şi ideologiile de instituţiile guvernamentale oficiale şi le angajează în activitatea politică într-un cadru mai larg al comunităţii politice”.

Obiectivul fundamental al activităţii fiecărui partid politic îl constituie problema puterii, sub toate ipostazele sale, ale deţinerii şi exercitării ei, a controlului, influenţării sau a cuceririi ei. De aceea, într-un stat democratic lupta pentru putere este o luptă între partide, între doctrinele şi programele promovate de acestea.

În acest sens, Raymond Aron definea partidele ca „grupări voluntare mai mult sau mai puţin organizate, care pretind, în numele unei anume concepţii despre interesul comun şi despre societate, asumarea, singure sau în coaliţie, a funcţiilor de guvernare”.

Analiza de conţinut a diverselor definiţii date partidelor politice pune în evidenţă trei elemente: (1) partidul politic este o asociaţie de tip liber – voluntar, (2) având drept liant un proiect politic (ideologie, doctrină, credinţă, opinie, idei sau vederi politice, (3) în numele căruia acţionează pentru a o exercita nemijlocit.