Istoria gândirii politice

Exista mai multe nuantari ale termenului de politic, politica, dar, înca din primele premise etimologice ale Polis-ului grecesc, însemna cetate, stat si derivarea acestuia Politeia – constitutie, regim politic, înjghebare politica, ori latinescul res publica – lucrul domeniului public.

Contemporan politica (dictionarul Littre) se traduce prin stiinta guvernarii statului, arta guvernarii unui stat sau (dictionarul lui P. Robert) este arta si practica guvernarii societatilor umane, maniera guvernarii unui stat, a conducerii afacerilor nationale ale unui stat, iar, dupa unii exegeti (pe pilda, Lavroff) notiunea de politica , desi este efectiv ambigua, releva în aceeasi masura o stiinta si o arta, fiind, totodata, si actiune (Lavroff, D.-G., 1975).

Istoric - primele elemente ale gândirii social-politice apar înca din antichitate, de care se leaga însasi etimologia termenului politica. Semnificative din aceasta perspectiva sunt premisele interpretarii si ale relationarii gândirii prin cultura sau civilizatie cu: societatea, dreptul, statul, natiunea, umanitatea. Descrierea hartii cognitive a etimologicului polis-stat, cetate s-a materializat în formarea si individualizarea societatilor moderne care, ca fundamentare, s-au extins prin dezvoltarea mijloacelor de comunicare în masa în amalgamarea si globalizarea societatilor postmoderne.

De-a lungul vremii, acest termen a îmbracat diferite acceptii metodologice si procesuale cum ar fi: arta de guvernare a societatilor umane democratice sau totalitare, de conducere si de politica diacronic religioasa ori sincronic virtuala, pâna la termenul modern de istorie activa si filosofie politica participativa.

Atât în antichitate, cât si în Evul Mediu, între stiintele care studiau societatea nu exista o specificare, o individualizare coerenta si consistenta a lor. Drept urmare, elementele si cunostintele despre societate, stat, politic au fost tratate nediferentiat, iar, în cazul cel mai bun, elementele specifice filosofiei sau politicii se vor intersecta, se vor suprapune cu cele economice, sociale sau religioase. În primele sale manifestari, gândirea politica a aparut si s-a dezvoltat fie în interiorul filosofiei, ca filosofie politica în Grecia antica, fie în strânsa legatura cu juridicul, în Roma antica. În toate cazurile, atât asupra politicului cât si asupra celorlaltor stiinte sociale, a cunoasterii în special, a societatii în general, religia a jucat un pol integrativ si interpretativ. În feudalism viata si gândirea politica se vor afla sub puternica influenta a dogmei teologice si a bisericii, stiintele în totalitatea lor, vor fi integrate teologiei, devenind ramuri ale acesteia, iar dogma teologica devine axioma politica a societatii.