Istoria și evoluția UE

Unii dintre dumneavoastra s-ar putea întreba: de ce un Curs despre istoria si politicile Uniunii Europene ?

Raspunsul este simplu: pentru ca nimeni nu poate face azi abstractie de o problema fundamentala de care depinde viitorul pasnic, democratic si prosper al României si anume aderarea la Uniunea Europeana.

De la Revolutia din Decembrie 1989 încoace, integrarea europeana a reprezentat, alaturi de aderarea la NATO, unul din obiectivele cele mai importante ale politicii externe si interne românesti. Dumneavoastra, generatia de pe bancile Universitatii, veti ajunge cu siguranta sa traiti si sa lucrati într-o Românie integrata în Uniunea Europeana. Pentru aceasta este însa nevoie sa cunoasteti ce este si cum a luat fiinta Uniunea Europeana, cum lucreaza, si ce politici promoveaza, care sunt avantajele si costurile aderarii României la aceasta structura.

Studenti fiind, cu preocupari intelectuale, cunoasteti ca lumea de azi este o lume a interdependentelor. Nici o tara din lume nu mai poate trai izolat, în mod autarhic. Fenomenul globalizarii, forta economica si politica extraordinara a companiilor transnationale ne arata ca interdependenta economica si politica a luat locul independentei absolute, care practic nu mai exista nicaieri. Interdependenta în plan economic genereaza interdependenta în plan politic. Tarile lumii se sprijina unele pe altele, coopereaza între ele, dar se si concureaza. Structurile economice mondiale si regionale sunt un rezultat nemijlocit al interdependentei.

Nici Uniunea Europeana nu face exceptie de la aceasta evolutie. Tarile membre ale Uniunii au hotarât sa exercite în comun unele atribute ale suveranitatii lor nationale pentru ca aceasta sa nu constituie o piedica în fata trendului general, dar mai ales pentru a face fata consecintelor globalizarii.

Evolutiile care au loc, azi, în Europa erau de neconceput înainte de prabusirea regimurilor comuniste, la sfârsitul anilor’80. Prabusirea acestor regimuri a facut posibila tranzitia tarilor din Europa Centrala si de Est spre democratie si economia de piata si implicit, participarea lor la construirea noii arhitecturi europene pe continent. Suntem, asadar, participanti la transformarea politica si economica profunda a continentului, la construirea unei structuri tot mai complexe, care va asigura pacea, stabilitatea, democratia si bunastarea cetatenilor. Aceasta înseamna nu doar o piata unica, cât mai ales o comunitate de valori si obiective puse în slujba cetateanului.

Parcurgerea cursului de fata va va îngadui sa va familiarizati cu câteva probleme fundamentale care preocupa, în egala masura, popoarele continentului european, ca si comunitatea internationala în ansamblul sau.

Între acestea, am în vedere mai ales urmatoarele:

- Care este contextul international în care traim si cum a evoluat lumea în ultimii 60 de ani ?

- Care au fost principalele structuri economice, politice si de securitate create pe continent, în Vest si în Est, urmare declansarii „razboiului rece” ?

- Cum s-a ajuns la crearea Uniunii Europene si ce loc ocupa aceasta structura în lumea de azi ?

- Ce raport exista între globalizare si Uniune ?

- Care au fost etapele principale ale constructiei europene si care sunt perspectivele Uniunii, mai ales dupa esecul adoptarii Constitutiei Europene în câteva tari membre ?

- Ce semnificatie are largirea/extinderea Uniunii Europene? Care sunt costurile si avantajele acestui proces?

- Care sunt principalele politici promovate de Uniunea Europeana ?

- Ce etape a parcurs si unde se situeaza România în procesul de aderare si, apoi, de integrare în Uniunea Europeana ?

Cursul reflecta evolutia însasi a Uniunii Europene, care se afla într-o dinamica rapida, dar complexa. Lucruri valabile azi îsi pierd actualitatea mâine. De aceea, apare absolut necesara reactualizarea periodica a unor capitole. Cursul va fi adaptat, operativ, la ultimele evolutii intervenite în functionarea institutiilor si în politicile promovate de Uniune.

2. Clarificarea unor expresii si notiuni

Înainte de abordarea propriu-zisa a problematicii Uniunii Europene se impun clarificari asupra unor concepte si notiuni cu care vom opera în discutiile noastre viitoare. De exemplu:

- Ce se întelege prin „integrare europeana” si „integrare euro-atlantica” ?

Integrare europeana înseamna integrarea/aderarea la Uniunea Europeana. Apare aici, asadar, doar dimensiunea europeana a integrarii.

Integrarea euro-atlantica înseamna, în limbajul comun, aderarea la NATO, care are si o dimensiune trans-atlantica, întrucât din aceasta structura fac parte si doua tari de dincolo de Oceanul Atlantic, respectiv SUA si Canada.

De retinut însa ca aderarea este doar primul pas, desigur foarte important, pe calea integrarii în Uniune. Integrarea propriu-zisa reprezinta un proces mult mai îndelungat.

- Structuri vest-europene sau structuri europene.

Desi unele structuri despre care am vorbit, precum NATO, Uniunea Europei Occidentale, Comunitatea Economica Europeana si Consiliul Europei au fost, la creare, doar structuri vest-europene, în timp, acestea au devenit general-europene sau pan-europene. În aceste conditii, nimeni nu mai ridica obiectiuni privind denumirea acestora. Prin largirea lor spre Europa Centrala si de Est, aceste organisme reprezinta mai mult sau mai putin întreaga Europa. Totusi, singura organizatie cu adevarat pan-europeana, care reprezinta întreaga Europa, este Consiliul Europei.

O situatie particulara prezinta Organizatia pentru Securitate si Cooperare în Europa (OSCE), în care pe lânga statele europene se regasesc SUA si Canada.

- Ce înseamna „acquis comunitar” si „armonizare legislativa” ?

Termenul „acquis communautaire” sau „acquis comunitar” este practic intraductibil. S-ar putea traduce prin „obtinut”, „cucerit”. Englezii au încercat sa-l traduca prin „community patrimony”, dar au renuntat. Acesta înseamna totalitatea normelor juridice care reglementeaza activitatea institutiilor Uniunii Europene, actiunile si politicile comunitare, adica:

- Continutul tuturor tratatelor fundamentale ale Uniunii (de la Roma, la Nisa);

- Legislatia secundara adoptata de institutiile UE pentru punerea în aplicare a prevederilor tratatelor (regulamente, directive, decizii, avize si recomandari), care vizeaza, cu deosebire, Piata Unica, politicile comune (în agricultura, comert, concurenta, transport) si masurile menite sa sprijine regiunile defavorizate si diferite categorii ale populatiei.

- Declaratiile si rezolutiile adoptate în cadrul UE;

- Pozitii comune în cadrul Politicii Externe si de Securitate Comuna (PESC), cooperarii în justitie si afaceri interne;

- Acordurile internationale la care Uniunea este parte.

Preluarea în întregime a „acquis-ului comunitar” este o conditie obligatorie pentru aderarea unei tari candidate la UE, fiind unul din criteriile pentru aderare stabilite în 1993, de Consiliul European de la Copenhaga.

Exceptiile si derogarile de la „acquis-ul comunitar” se acorda doar în circumstante exceptionale si sunt limitate în privinta continutului.