Liberalism și Etatism

Partea I

Opozantul ideologic1 al liberalismului autentic nu este atât socialismul, cât etatismul în general. Privitã în aceastã luminã, alegerea titlului seriei de colocvii SOREC este, dupã pãrerea mea, una fericitã. De regulã acest tip de probleme intrã sub eticheta mai comunã (nu numaidecât mai corectã) „capitalism versus socialism”, care pãcãtuieste prin identificarea unui sistem („sistemul libertãtii”, sã-i spunem, sau al „pietei libere”) cu una din ipostazele sale posibile („capitalismul”). De altfel, pentru început mã voi ocupa în acest material tocmai de clarificãrile conceptuale necesare unei dezbateri pe aceastã temã (dezbatere care se vrea de folos).

Problema sistemului economic: scurte precizãri

În functie de criteriul proprietãtii – cel mai important, pânã la urmã – sistemele economice sunt: piata liberã, sau sistemul proprietãtii private asupra mijloacelor de productie; socialismul, sau sistemul proprietãtii publice (de stat, „non-private”) asupra mijloacelor de productie; si interventionismul, sistemul în care anumite sectoare (sau anumite optiuni de utilizare/alocare a resurselor rare) sunt gestionate în regim privat, în timp ce altele în regim public. Trebuie din capul locului fãcutã precizarea cã sistemul interventionist nu este propriu-zis o „a treia cale”2 – si cã, deci, ideea de „a treia cale” este mai degrabã înselãtoare. Cãci dacã judecãm problema în termeni de principii de alocare, nu existã decât douã: fie decizia de ultimã instantã apartine proprietarului privat legitim (piata liberã), fie nu (socialism); tertul exclus. Interventionismul nu propune un al treilea principiu de alocare, ci doar combinarea, în variate proportii, a celor douã principii mentionate anterior.

Pe de altã parte, dacã se considerã cã tocmai combinarea celor douã principii de alocare a resurselor rare dã natura sistemului interventionist, atunci varietatea combinatiilor depãseste cu mult numãrul trei, fiind practic nelimitatã (câte combinatii posibile, atâtea sisteme economice diferite).

Probabil cea mai importantã deomogenizare pe care o putem face pornind de la definitiile de mai sus, este aceea dintre capitalism si piata liberã. În mãsura în care prin capitalism întelegem un sistem caracterizat prin acumulare mare de capital (sau centrat pe principiul acumulãrii însemnate de capital), el poate fi de douã feluri: capitalism de stat si capitalism de piatã liberã3 (în functie de principiul alocativ

1 Folosesc „ideologic” în sensul benign de „referitor la un sistem de idei”, „apartinând de un sistem de idei”, „pendinte de un sistem de idei”, si nu în cel ce vizeazã adoptarea propagandisticã, lozincardã, necriticã si neîntemeiatã a unor „certitudini de serviciu”.

2 Conceptie sustinutã, de pildã, de Anthony Giddens, în A treia cale (Polirom, Iasi, 2001) si A treia cale si criticii ei (Polirom, Iasi, 2001).

3 Vezi Baumol, William J., Litan, Robert E. si Schramm, Carl J., Capitalismul bun, capitalismul rãu si economia dezvoltãrii si prosperitãtii, Polirom, Iasi, 2009, pp. 57 si urm.

pus în slujba dezideratului acumulãrii; problema este mai complicatã si pentru cã în practicã sau în analiza istoricã cele douã sunt prezente concomitent, rezultând un fel de „capitalism interventionist”). De asemenea, în mãsura în care criteriul proprietãtii si cel al acumulãrii sunt analitic diferite, apare posibilitatea de a concepe un sistem de piatã liberã (sã-i spunem „liberalismul ascetic”) marcat de o acumulare de capital putin importantã, redusã (datoritã ideologiei, sã spunem; sau conceptiilor religioase). Deci o piatã liberã non-capitalistã (sau, altfel spus, un sistem liberal non-capitalist).

Devine limpede acum, cred, de ce am considerat mai sus cã punerea problemei sistemelor economice în termenii „capitalism versus socialism” este mai degrabã incorectã, si cã optiunea organizatorilor colocviilor SOREC pentru „liberalism versus etatism” este mai fericitã. Cãci, dacã se considerã cã prezenta crizã financiarã pune în discutie sistemul capitalist, rãmâne întrebarea: care versiune de capitalism? De piatã liberã? De stat? „Interventionist”? Sau, dacã se considerã cã pune în discutie piata liberã, despre care e vorba: cea capitalistã, sau cea cu accente ascetice?

Problema centralã a dezbaterii „liberalism versus etatism”: natura statului

În mãsura în care punem, în contextul crizei actuale, problema optiunilor sistemice în termenii „liberalism versus etatism” (dezbatere în care o parte sustine interventia statului, iar cealaltã o dezavueazã), este esentialã creionarea cât mai clarã a naturii institutiei puse în discutie: statul. Trebuie, asadar, sã existe o sumã de caracteristici ale institutiei statale de la care pornind, etatistii sã derive oportunitatea, justetea si optimalitatea interventiei (sau actiunii etatice), iar liberalii sã derive, respectiv, inoportunitatea, injustetea si suboptimalitatea aceleiasi.

Mai mult decât atât, precizarea aceasta a naturii statului trebuie sã meargã la esentã, mai precis la diferenta specificã a institutiei etatice în raport cu alte institutii. Cãci, în mãsura în care se solicitã (sau se combate) interventia statului si nu a familiei, sau bisericii, sã spunem, atunci trebuie cã existã anumite trãsãturi specifice numai statului (si pe care nu le regãsim în altã parte, la familie sau bisericã, de pildã) din care derivã oportunitatea sau inoportunitatea interventiei statale.