Politica concurenței în Uniunea Europeană

Politica concurentei în U.E.

una dintre primele politici comune adoptate de C.E.E. cu rol important în crearea si consolidarea pietei comune.

procesul de dezvoltare si modernizare a legislatiei si a politicii concurentei a înregistrat o dinamica deosebita în anii ’90 în contextul desavârsirii Pietei Unice si a progresului în realizarea Uniunii Economice si Monetare, al pregatirii largirii Comunitatii spre estul Europei dar si al globalizarii pietelor.

Motivatii aflate la baza dezvoltarii si aplicarii politicii concurentei:

generale – tin de sistemul economiei de piata;

alocarea adecvata a resurselor,

cresterea posibilitatilor de alegere ale consumatorilor, etc.

specifice – rolul si importanta acestei politici în cadrul sistemului constitutional economic al CEE.

Principalele domenii vizate de prevederile stipulate în Tratatul C.E.E. sunt:

înlaturarea barierelor din comert

supravegherea concentrarilor economice – fuziuni, achizitii, etc.

controlul monopolurilor de stat cu caracter comercial, al întreprinderilor publice si private carora le-au fost acordate drepturi speciale sau exclusive

regimul ajutoarelor de stat acordate pentru protejarea industriei fata de concurenta în crestere

Procesul de dezvoltare si modernizare a politicii concurentei a fost stimulat de necesitatea de a realiza 2 obiective majore:

existenta unor piete concurentiale

functionarea optima a pietei interne a UE – conditie fundamentala pentru competitivitatea economiei europene.

Directii de actiune ale politicii de protectie a concurentei:

interzicerea acordurilor si a practicilor concertate ce au ca efect împiedicarea, restrângerea sau distorsionarea concurentei (controlul cartelurilor care fixeaza preturile sau împart piata are o vechime mare în SUA si în unele tari vest-europene)

prevenirea si interzicerea abuzului de pozitie dominanta pe piata

controlul concentrarilor economice

eliminarea distorsiunilor provocate pe piata comuna de unele ajutoare de stat si de drepturile exclusive sau speciale ale companiilor/monopolurilor de stat sau private

mentinerea competitivitatii firmelor din UE, pe piata interna si pe cea internationala

Instrumentele legislative sunt reprezentate de:

legislatia primara, cu caracter obligatoriu – prevederile Tratatului CE

legislatia secundara – regulamente, directive – initiata de Comisia europeana, adoptata de Consiliul de Ministri si Parlamentul European

legislatia adoptata de comisie – comunicari, notificari, opinii, decizii, Carti Albe, Carti Verzi.