Politici Europene

Comunitatea Europeană a apărut mai întâi ca o realitate economică, pentru că la acest nivel statele sunt cele mai permisive în a-şi delega competenţele unor instituţii independente. Piaţa Comună, Uniunea Vamală, Politica Agricolă Comună, Sistemul Monetar European, culminând cu moneda unică (1 ianuarie 2002) au demonstrat succesul unificării economice a Europei şi au probat solidaritatea concretă prin supunerea la aceleaşi norme economice. Marea piaţă internă, libera circulaţie a oamenilor, mărfurilor şi capitalurilor reprezintă şi o bună strategie europeană în faţa noilor forme de competiţie economică aduse de globalizare, probabil unica eficientă.

Dacă ne situăm însă în perspectiva partizanilor scepticismului recunoaştem că desfiinţarea graniţelor e bună, vedem avantajele reale ale comunităţii economice şi ale unificării monetare, dar conştiinţa etnic-naţională ne avertizează că federalizarea Europei promite să dinamiteze harta identităţilor culturale naţionale, autodeterminarea statală şi că impune reformularea ideii de naţiune şi de cetăţenie după un chip prea ambiguu pentru a topi anxietăţile justificate într-o încredere deplină.

Mariana Boca este de părere că unificarea mentalităţilor europene poate fi astăzi un proiect utopic, mai ales pentru cei care nu cred în federalizarea viitoare a Uniunii Europene întrucât potenţialul ei ameninţător ar pune în pericol însăşi natura europeană, bazată pe diversitate şi multilingvism. Aşadar, mentalitatea unificată rămâne, însă, cu siguranţă pentru toate părţile o propunere spre auto-cunoaştere şi spre definirea în profunzime a modelului european, ca mod de viaţă şi ca organizare a lumii. Cunoaşterea mentalităţilor europene nu mai este doar un exerciţiu intelectual, deoarece într-un viitor nu foarte îndepărtat e posibil să fim puşi în faţa unei alegeri dificile

Identitatea naţională şi integrarea economică

A adera la UE înseamnă a te supune – cu sau făra dispense de timp – ansamblului structurilor care reprezintă masinăria Uniunii Europene, aşa cum a fost aceasta definitivată prin Tratatul de la Maastricht, cu cei trei piloni de referinţă: Comunitatea Economică Europeană; Politica Externă şi de Securitate Comună; Justiţia şi Afacerile Interne. Comunitatea Europeană are instituţii integrate. Ceilalţi piloni reprezintă, încă, procese interguvernamentale.

Prin crearea Sistemului Monetar European şi introducerea monedei unice, Comunitatea Europeană a devenit o unitate economică şi monetară. Crearea Băncii Centrale Europene, ca instituţie care asigură politica de emisiune şi de credit a Uniunii Economice şi Monetare, este ilustrarea unui înalt nivel de integrare concretizat în controlul supranaţional al activităţilor economico-financiare. În măsura în care politicile monetare la nivel naţional au un anume specific ţinând de tradiţiile unuia sau altuia dintre state (ex. o anumită relaţie de autonomie ori de dependenţă între banca centrală şi puterea executivă) sau dacă statele în cauză le utilizau pentru promovarea unor obiective specifice lor (ex. stimularea exporturilor şi/sau descurajarea importurilor pe un anumit teritoriu), ele constituiau o parte a identităţii naţionale care se pierde sau, cel puţin, este afectată ca urmare a procesului de integrare.

Este, deja, un fapt unanim admis acela că integrarea economică atinge sfera suveranităţii. Competenţe esenţiale privind politicile economice şi financiare relevante pentru dezvoltarea naţională sunt transferate la nivelul instituţiilor europene – Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană etc. Întrebarea este în ce măsură acest transfer de competenţe, împreună cu aranjamentele aferente lor – transfer de resurse, protecţia spaţiului comercial intern al Uniunii ş.a. – asigură o mai mare eficienţă, o mai mare funcţionalitate a economiei statelor membre? Dacă răspunsul este pozitiv – si, de fapt, cresterea gradului de performantă a economiei statelor care se integrează este chiar tinta integrării – atunci transferul de suveranitate – sau, altfel spus, reorganizarea exercitiului suveranitătii – nu dăunează intereselor nationale ci, dimpotrivă le serveste.