Politici Publice

Într-un anumit sens, actiunea practica este aspectul politicii care priveste pe cei mai multi oameni. Ea reflecta impactul guvernarii asupra societatii, capacitatea de a face lucrurile sa fie mai bune sau mai rele. În anii ‘60 si ‘70 s-a conturat un nou domeniu distinct de studiu, acela al politicilor publice si al analizei politicilor publice. O astfel de analiza poate privi cum a fost initiata o politica publica, cum a fost formulata, adoptata, implementata si cum ar putea fi îmbunatatit acest proces. Analiza politicilor publice nu este preocupata doar de problemele eficientei si eficacitatii, de cum este facuta o politica. Ea se concentreaza asupra a ce este o politica publica: natura rezultatelor guvernarii asupra socetatii globale. În centrul analizei politicilor publice pot sta întrebari normative de genul – “pentru ce exista guvernare?” sau “în ce consta o societate <<buna>>?”. Orice încercare de a evalua performanta unei guvernari sau a unui sistem politic trebuie sa ia în considerare cele mai adânci diviziuni politice si ideologice.

Originile interesului pentru orientarea catre politicile publice pot fi identificate atât în perceperea inconsecventelor guvernarii cât si în insatisfactiile oferite de disciplinele academice. În ultimul deceniu în România a existat, pe buna dreptate, o mare disponibilitate de a pune sub semnul întrebarii eficienta si eficacitatea serviciilor publice. Exista prea multe exemple de raspunsuri necorespunzatoare la probleme, rezultate din lipsa de previziune, din nedefinirea obiectivelor, din numarul redus al optiunilor si din insuficienta pregatire a acestora, din slaba implementare si din lipsa activitatilor de monitorizare si evaluare a politicilor. Însasi diagnosticarea si definirea acestor probleme s-a dovedit o sarcina extrem de dificila în conditiile unor schimbari continue si a lipsei personalului calificat.

Exista si o insatisfactie legata de limitata contributie pe care o au stiintele sociale la rezovarea problemelor. Reprosurile nu sunt specifice doar României: în urma cu patruzeci de ani cam aceleasi critici au fost aduse si în occident stiintelor sociale, iar unle dintre aceste obiectii mai sunt înca valabile.

Stiintele politice, aflate abia la debut în tara noastra, au fost percepute ca luptându-se pentru atingerea unor niveluri din ce în ce mai ridicate de abstractizare, ca în teoria sistemelor, îndepartându-se astfel de problemele reale, ducând uneori le enuntarea unor raspunsuri foarte sofisticate la chestiuni absolut neinteresante. O alta critica a vizat accentuarea excesiv institutionala, care a dus adesea la recomandari privind schimbarea institutionala, recomandari lipsite de cunoasterea proceselor mai profunde si a distributiei puterii.

Administratia publica, ca disciplina academica, nu a avut parte de o abordare multdisciplinara, fiind privita mai curând ca o preocupare pentru regulamente si servicii publice, pentru structuri mai degraba decât pentru dinamici, pentru proceduri mai degraba decât pentru procese, pentru decizii specifice mai degraba decât pentru elaborarea de politici.

Stiintele economice au parut de multe ori prea preocupate de revendicarea statului stiintific si de construirea de modele abstracte. Se considera adeseea ca economistii sunt de buna voie ignoranti în ceea ce priveste alte discipline ale stiintelor sociale, a caror cunoastere ar putea sa-i puna în tema cu privire la complexitatea procesului de elaborare si implementare a politicilor din lumea reala. Prescriptiile oferite de economisti nu fac de cele mai multe ori distinctia între situatiile în care guvernele trebuie sa porneasca o activitate într-un nou domeniu si în cele în care ceea ce se doreste este înlocuirea unei politici deja existente (Brian W. Hogwood, Lewis A. Gunn, pag. 260) .

Studiile de management au reprezentat adesea un sinonim pentru studiul afacerilor, iar unele scoli de specialitate s-au grabit sa presupuna ca oferta lor este aplicabila si sectorului public. Contextul politic a fost adesea ignorat si, desi a existat o preocupare pentru rezolvarea problemelor, nu s-a acordat o atentie suficienta aspectelor legate de aparitia problemelor si de tratarea acestora în cadrul sistemului de management politic de la nivelul administratiei centrale si locale.

Pericolul este ca multi dintre specialistii în stiintele politice, economie, administratie publica sau management sa vorbeasca doar între ei, eventual cu studentii lor, si sa nu aiba prea mult de spus practicantilor din domeniul administratiei publice si afacerilor.