Politologie

Capitolul 1. Liberalismul

Liberalismul este o doctrina politica si economica care proclama principiul libertatii politice si economice a indivizilor si se opune colectivismului, socialismului, etatismului si în general tuturor ideilor politice care pun interesele societatii, statului sau natiunii inaintea individului. Individul si libertatile sale constituie elementul central al întregii doctrine liberale.

În sens larg, liberalismul proslaveste construirea unei societati caracterizata prin libertatea de gândire a indivizilor, domnia dreptului natural, liberul schimb de idei, economia de piata pe baza initiativei private si un sistem transpartent de guvernare în care drepturile minoritatilor sunt garantate. Exista mai multe curente de gândire liberala care se diferentiaza într-un mod mai precis prin fundamentele lor filosofice, prin limitele asignate statului si prin domeniul asupra caruia ele aplica principiul libertatii.

Valorile liberale fundamentale sunt libertatea individuala, creativitatea individuala, responsabilitatea si independenta personala, respectul drepturilor indivizilor, egalitatea în fata legii. Urmatoarele axiome sunt specifice liberalismului

- Ordinea politica poate si trebuie sa fie bazata pe fiecare individ în parte.

- Ordinea politica este manifestarea capacitatii de auto-control a indivizilor.

- Natura a înzestrat fiinta umana cu capacitatea de a gândi independent si de a actiona în conformitate cu ideile sale.

- Interesul fata de propria persoana, luminat de ratiune este un principiu legitim de actiune si de întemeiere a ordinii sociale.

- Fiecare individ e liber sa-si aleaga felul de viata. Nazuinta catre libertatea deplina este o trasatura esentiala a naturii umane.

- Legea domneste si trebuie sa domneasca asupra fiecaruia atât timp cât este în conformitate cu dreptul natural la viata, libertate si prosperitate.

Natura liberalismului

Liberalismul poate fi etapizat, desi aceasta etapizare este discutabila.

În primul rând putem vorbi de un liberalism clasic (sfârsitul secolului al XVIII-lea si prima jumatate a secolului al XIX-lea ). Aceasta este perioada în care se definitiveaza si se coaguleaza ceea ce numim gândirea liberala..

Dupa a doua jumatate a secolului XIX putem vorbi de un liberalism aflat deja la

putere si de o constructie politica si sociala pusa sub semnul liberalismului. În aceasta

perioada, liberalismul a suferit mai multe mutatii legate de asumarea puterii si de aplicarea principiilor liberale în spatiul public. O dimensiune pregnanta pe care o

adopta liberalismul este aceea legata de ideea de natiune, în special pe continent.

Constructia politica impusa de liberalism este aceea a unei democratii institutionale puternice, care se focalizeaza în special pe constructia statului national.

În perioada de dupa primul razboi mondial liberalismul încearca sa îsi revizuiasca

relatia cu ideea sociala adoptând modelul economic keynesian care se va repercuta si în

politicile sociale si în cele ce tin de însasi esenta liberalismului. Constructia teoretica ce se impune acum este una vizând drepturile si libertatile persoanei în raport cu ansamblul social si cu statul.

Dupa al doilea razboi mondial asistam la o reîntoarcere a liberalismului la modelul clasic, desi aceasta etapa este mai degraba pusa sub spectrul conservatorismului.

Filosofia liberala

La nivel axiologic, liberalii îsi afirma vointa de a impune în realitate conceptele de

libertate, egalitate, individualitate si rationalitate  asa cum erau ele întelese înca de la

mijlocul secolului al XVIII-lea. Ei construiesc conceptele de egalitate si libertate plecând

de la dreptul natural, adica de la premisa ca oamenii se nasc cu anumite drepturi