Procesul Analizei Politicilor Publice

Principii practice de analiza

Pentru a învata cum se abordeaza o analiza politica si cum se aleg cele mai potrivite metode este nevoie de timp. Aici nu exista nici un înlocuitor pentru practica. Primul sfat este de a începe prin a gîndi ca un analist. Ar trebui, dupa ce citim ziarul, de exemplu, sa reflectam la problemele cu care se confrunta guvernantii si sa ne întrebam cum am putea aborda aceste probleme, de ce informatii am avea nevoie si care metode ar fi cele mai potrivite. Dupa un timp vom dezvolta obisnuinta de a privi problemele politice în mod analitic, vom cîstiga încredere în capacitatea noastra de a întelege asemenea probleme. Urmatoarele sugestii pot fi folositoare în initierea unei analize politice (Patton si Sawicki, 1993, pag. 8-18):

1. Sa învatam sa ne concentram repede asupra criteriului sau criteriilor de decizie centrale ale problemei. Care factor al problemei este cel mai important pentru client? Dupa ce criterii este posibil sa se ia decizia? Este vorba de minimizarea costului unei actiuni? Sau de cheltuirea mai eficienta a unor fonduri? Pe ce baze se pot judeca meritele unor politici sau ale unor programe alternative? Identificarea miezului problemei este esentiala.

În unele cazuri criteriul poate fi extras din intentia legislatorului, fara eforturi prea mari. În alte cazuri trebuie sapat într-un munte de documente aparent fara legatura între ele. Cînd veti lucra la proiectele voastre nu veti avea un client real de la care sa extrageti miezul. Pe de alta parte, clientul nici nu stie, deseori, care sunt criteriile centrale ale deciziei. Dificultatea consta în accea ca politica are deseori obiective multiple si chiar concurente, iar aceste obiective sunt foarte slab definite. Fara o concentrare rapida, timpul poate fi irosit foarte usor.

A porni o analiza este un fapt dificil, însa concentrarea pe criteriile centrale ale deciziei ajuta la identificarea informatiilor necesare. E mai bun un start prost decît lipsa oricarui start. Dupa o vreme ne putem întoarce la criteriile initiale si sa verificam daca mai sunt valabile.

Totusi, exista pericolul de a alege prea devreme miezul problemei. Exista tendinta de a alege ceea ce poate fi mai usor de definit si mai usor de masurat, de a ignora informatiile mai importante însa mai putin cuantificabile. Exista si posibilitatea ca atunci cînd sunt mai multe criterii valide de decizie, de valoare apropiata, o concentrare prea timpurie doar asupra unora va duce la pierderea definitiva a unor alternative.

2. Trebuie sa ne gîndim la tipurile de actiune politica ce pot fi adoptate. Exista diverse tipuri de actiuni directe si indirecte pe care conducatorii le pot folosi atunci cînd piata sau guvernul nu aloca eficient anumite bunuri sau sunt probleme de echitate a distributiei. Unele actiuni implica politici monetare, altele politici nemonetare.

Tab. 2 Tipuri de actiune politica

Directa Indirecta

Monetara Asigurarea de servicii si produse Impozite

Taxe

Cumpararea de servicii si produse Subventii

Nemonetara Interzicerea, restrîngerea unor actiuni Educare, informare pentru modificarea unui comportament

Obligativitatea unor actiuni

Prin intermediul politicilor monetare directe, guvernul (guvernarea locala) poate asigura el însusi bunuri sau servicii prin intermediul departamentelor, birourilor, intreprinderilor, etc. (de exemplu: pompieri, politie, educatie). El poate sa cumpere bunurile sau serviciile respective de la sectorul privat, de la alte guverne, de la organizatii nonprofit sau poate oferi licente de functionare unor organizatii care sa asigure respectivele servicii.

Prin intermediul politicilor monetare indirecte, guvernul intervine în formarea preturilor fie prin impozite, taxe, accize, fie prin subventii, subsidii, compensatii, împrumuturi, etc.

Politicile directe nemonetare cuprind interzicerea sau restrângerea actiunilor prin intermediul regulamentelor, standardelor, licentelor, etc. Alte actiuni pot fi obligatorii: educatia, depunerea marturiei în justitie, declararea veniturilor.

Politicile indirecte nemonetare includ eforturile educationale, informationale si promotionale pentru a modifica un anumit comportament.