Relații publice

Procesul de comunicare – „Comunic, deci exist !”

Comunic, deci exist ! Este un slogan folosit din ce în ce mai des în toate domeniile de activitate. Un produs, un serviciu, o idee, o teorie, un eveniment sau o cauză nu există în societate decât dacă sunt cunoscute.Acest lucru se poate realiza numai cu ajutorul procesului de comunicare.

Comunicarea exercită o funcţie la fel de importantă ca şi resursele financiare, materiale, umane sau informaţionale. Este un factor de producţie ce-l punem alături de inovare, tehnologie, informaţie, management, cunoştinţe sau organizare.

Activităţile de comunicare sunt eficiente doar în contextul aplicării lor corecte, respectându-se anumite reguli, inclusiv cele de natură morală şi etică.

Procesul de comunicare – „Comunic, deci exist !”

Adesea, o organizaţie economică care şi-a epuizat toate mijloacele obişnuite de rezolvare a unei probleme, sau atunci când ea se află în criză, recurge la „magia” comunicării. Experţii în domeniu, trebuie să creeze (pornind de la nimic) o imagine, o forţă sau o mişcare prin care organizaţia încearcă să ajungă, din nou la traiectoria sa normală.

Specialistul în comunicare apare adesea drept un „magician” deoarece printr-un mesaj schimbă comportamente, prin strategii face să fie alese personalităţi politice, prin puneri în scenă creează vedete sau prin discursuri orientează societatea.

Procesul de comunicare – „Comunic, deci exist !”

comunicarea înseamnă trecerea mesajului de la sursă, cu ajutorul unui transmiţător, printr-un canal, la un destinatar. Există două modele cunoscute de comunicare: Modelul tradiţional al comunicării (Shannon - Weaver) şi Modelul interactiv al comunicării.

Modelul tradiţional al comunicării (Shannon - Weaver)

Modelul tradiţional al comunicării (Shannon - Weaver)

Conform acestui model, mesajul destinatarului este codificat de un transmiţător sub forma unui semnal care circulă pe un canal până la receptorul care îl decodifică şi restabileşte forma iniţială a mesajului. Atunci când, pe canalul de transmisie intervin elemente perturbatoare – zgomotele (de exemplu rumoarea dintr-o sală în care mai multe persoane vorbesc în acelaşi timp), mesajul este deformat sau distorsionat.

Modelul tradiţional, după cum se poate observa, are o mare problemă: prezintă destinatarul ca o ţintă pasivă şi ilustrează concepţia autoritară a actului de comunicare, deoarece nu există retroacţiune (aşa numitul feed-back)