Sisteme Administrative Europene

Aceasta forma de stat de natura recenta, este o structura intermediara între statul unitar si cel federal, fiind definita de Philippe Lauvaux, astfel: “Modelul statului regional a fost conceput de autorii Constitutiei spaniole republicane din 1931 sub denumirea de Stat integral. Distinctia dintre statul regional si statul federal este în primul rând de natura juridica.

În statul regional exista o singura ordine constitutionala, aceea a statului central originar, si Constitutia este cea care determina statutul si atributiile organelor regionale, conform principiului federalist de repartizare a competentelor legislative. Dimpotriva, statul federalist poseda o dualitate de ordini constitutionale : ordinea statului federal si ordinile statelor federate.

Definitia statului regional vizeaza în mod expres Spania si Italia iar între 1970 – 1993 s-a aplicat si Belgiei.

Cea de-a zecea Constitutie spaniola dateaza din 1978 si reia principiile Constitutiei republicane din 1931 conform carora “structura de stat se bazeaza pe unitatea indisolubila a natiunii spaniole, patria comuna si indivizibila a tuturor spaniolilor,precum si pe recunoasterea si garantarea dreptului de autonomie a nationalitatilor si regiunilor care o compun si pe solidaritatea dintre ele”.

Actuala Constitutie a Italiei reunificate dateaza din 1947. Aceasta proclama Republica Italiana unica si indivizibila dar recunoaste, în acelasi timp, autonomia regiunilor prin adaptarea principiilor si metodelor legislative la exigentele autonomiei si descentralizarii.

Prin referendumul din 7 octombrie 2001 care a confirmat revizuirea titlului V “ Regiunile, provinciile si comunele “ Italia a facut un pas important spre federalism

F.Structura de stat a României în comparatie cu structura statelor comunitare

Art. 1 alin. 1 al Constitutiei din 1991 consacra structura unitara de stat a României. Aceasta este aproape identica cu cea a Frantei, diferenta esentiala constând în relatiile cvasiconfederate pe care Franta metropolitana le are cu teritoriile de peste mari, unele din fostele sale colonii.

Privind comparativ structurile nationale de putere, putem lesne constata ca între România si Uniunea Europeana nu exista nici o incompatibilitate.

CAPITOLUL 2 FORMELE DE GUVERNAMANT

Caracterul parlamentar, într-o masura diferita, a celor 15 state comunitare, determina o similitudine a formelor de guvernamânt. Exista însa si o serie de particularitati care permit anumite clasificari, fiind avute în vedere doua criterii esentiale:natura institutiei sefului de stat si structura parlamentelor.

2.1. Clasificarea statelor comunitare dupa natura institutiei sefului de stat.

Conform acestui criteriu cele 15 state comunitare se clasifica astfel:

* 7 sunt monarhii: Belgia, Danemarca, Luxemburg, Olanda, Spania, M. Britanie si Suedia;

* 8 sunt republici: Austria, Finlanda, Franta , Germania, Grecia, Irlanda, Italia si Portugalia.

La rândul lor, aceste republici sunt de doua categorii :

- republici în care presedintele se alege prin sufragiu universal direct (Austria, Finlanda, Franta, Irlanda si Portugalia);

-republici în care presedintele se alege în mod indirect (Germania, Italia si Grecia).

2.2.Monarhiile

Institutia monarhiei prezinta o serie de avantaje dar acestea depind de personalitatea monarhului, de conjunctura politica si de vointa partidelor politice de a face sau nu din problema monarhiei o problema politica.

În conditii normale succesiunea la tron nu are o miza politica, spre deosebire de succesiunea sefilor de stat alesi.

În prezent se asista la tendinta generala de scadere a rolului monarhilor, mentinerea lor pur decorativa concomitent cu reducerea prerogativelor si rigorii protocoalelor caselor dinastice (vezi Norvegia, Olanda).

Implicarea permanenta si responsabila constituie exceptii notabile (vezi Spania, Danemarca).

În Uniunea Europeana exista un consens asupra monarhiei si persoanei monarhului.

2.3.Republicile cu sefi de stat alesi prin vot universal direct

În Austria functia de presedinte este instituita prin Constitutia din 1920. Este ales prin vot universal direct pe o perioada de 6 ani putând fi reales o singura data.

În Finlanda functia a fost instituita prin Constitutia din 1919, dar alegerea prin sufragiu universal direct cu majoritatea absoluta a voturilor exprimate, în doua tururi de scrutin, a fost instituita din 1994.

În Franta, ca urmare a reformei constitutionale initiate de generalul De Gaulle în 1962, presedintele republicii se alege pe o perioada de 7 ani prin vot universal direct, cu majoritatea absoluta a voturilor exprimate în 2 tururi de scrutin.

Prin revizuirea din septembrie 2000, mandatul prezidential a fost redus la 5 ani, începând cu alegerile din 2002. Mandatul poate fi reinnoit în mod nelimitat.

În Irlanda presedintele este ales prin sufragiu universal direct începând din 1937. Durata mandatului este de 7 ani.

În Portugalia alegerea presedintelui prin vot universal direct, inspirata de cea de-a V Republica Franceza, a fost consfintita de Constitutia din 1976.

Trebuie subliniat ca exista diferente considerabile în ce priveste puterile si rolul politic al presedintilor din Austria, Finlanda, Franta, Irlanda si Portugalia, ceea ce demonstreaza ca alegerea prin sufragiu universal direct nu constituie în sine, sursa puterii ci statutul sefului statului în cadrul sistemului politic si personalitatea acestuia.