Sisteme Politice Comparate

Analiza comparata. Concepte si definitii

Provenind din latinescul comparatio, cu sensul de “constituirea unei perechi”,

termenul de “comparatie” desemneaza “operatia mentala de apropiere a doua sau mai

multe lucruri cu scopul determinarii asemanarilor si diferentelor dintre ele. (…).

Metoda comparativa consta în cautarea explicatiei faptelor prin compararea lor cu

altele de acelasi gen, asemanatoare sau contrastante. Ea este întrebuintata atunci când

este imposibila obtinerea, precum în stiintele fizice, a datelor identice, sigure si pur

obiective. Este metoda esentiala în cazul stiintelor umane, acolo unde nu se pot

efectua experimente riguroase”1. Asadar, metoda comparatiei si-a gasit domeniul de

aplicatie în filosofia sociala si politica si, ulterior, în stiintele socio-umane. Esentiala

în orice studiu stiintific, comparatia înseamna, înainte de toate, apropierea si

confruntarea faptelor descrise, prealabil, în mod separat; degajarea asemanarilor si

deosebirilor, gruparea lor în genuri si clase; în sfârsit, interpretarea si justificarea

similaritatilor si diferentelor dintre fapte cu scopul descoperirii elementelor universale

dintr-un fenomen local, a unor regularitati tendentiale si eventuale legitati cu valoare

generalizatoare si functie explicativa.

Modalitate de abordare stiintifica în antropologia culturala si sociologia

comparativa, metoda comparatiei are, însa, origini mult mai vechi în gândirea politica.

Reflectiile lui Platon2 asupra tipurilor de constitutii în functie de tipurile sufletului

omenesc, urmate de cercetarea structurii statelor, examinarea sistematica a

constitutiilor si clasificarea formelor de guvernamânt de catre Aristotel3, marcheaza

intrarea analizei comparate în spatiul filosofiei politice. Clasificarea sistemelor de

guvernare si compararea regimurilor politice a ramas, de atunci, una din preocuparile

constante ale cunoasterii politice. Astfel, de-a lungul timpului, perspectiva

comparativa s-a constituit într-o o achizitie teoretico-metodologica importanta menita

sa explice asemanarile si deosebirile dintre fenomenele politice la scara planetara,

regionala, nationala, sau locala. De altfel, rolul perspectivei comparative în analiza

fenomenelor politice îl facuse pe Alexis de Tocqueville, înca de la mijlocul secolului

al XIX-lea, sa afirme ca “mintea omeneasca nu stie cum sa opereze daca nu face

comparatii”. Comentând, catre sfârsitul secolului al XX-lea, afirmatia gânditorului

francez, o serie de cercetatori americani - printre care, Gabriel A. Almond, G.

Bingham Powell, Jr. si Robert J. Mundt -, au ajuns sa considere comparatia drept

nucleul metodologic al metodei stiintifice. Pentru acesti autori, compararea trecutului

si prezentului propriei natiuni cu acela al altor natiuni ajuta în procesele de evaluare

si aprofundare a experientei institutiilor nationale. Examinarea politicii altor societati

permite largirea perspectivei asupra alternativelor politice si releva, totodata, solutii la

nivelul vietii politice nationale. Analiza politica comparata faciliteaza, de asemenea,

1 Paul Foulquié, Dictionnaire de la langue philosophique, 6-ème édition, Presses

Universitaires de France, Paris, 1992.

2 Platon, Republica, în: Platon, Opere, vol. V, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,

1986.

3 Aristotel, Politica, Cartile a II-a si a VI-a, Editura “Cultura Nationala”, 1924 ( reeditat la

Editura “Antet”, 1996).

3

testarea teoriilor schimbarii si modernizarii politice4. Referindu-se la avantajele

comparatiei internationale, Mattei Dogan si Dominique Pelassy arata, la rândul lor, ca

aceasta “ascute perceptia” fenomenelor politice. “Ea este calea cea mai adecvata

pentru a discerne ce este banal si ce este singular, pentru a pune în lumina

orginalitatea contextelor nationale, a cerceta în acelasi timp constante, legi

tendentiale, variabile cu semnificatie universala. Ea permite clasarea fenomenelor

politice, ierarhizarea lor, demontarea mecanismelor care le provoaca. Ea nutreste cele

mai bune teorii, dovedindu-se o adevarata pârghie a cunoasterii. În acest sens,

comparatia internationala nu este o arta gratuita, ci o stiinta care merita sa fie

cultivata”5.

Desi se ocupa cu teme clasice - tipologia regimurilor, schimbarea sistemelor,

democratia si alternativele sale -, analiza politica comparata nu este o disciplina

definibila în termenii unui singur câmp de studiu. În pofida numeroaselor cercetari

auto-intitulate comparative, “studiile comparative - remarca Roy C. Macridis - nu au

fost comparative pâna acum decât în forma”6. Si Jean Blondel aprecia ca “în stiinta

politica contemporana, comparativismul ocupa un loc foarte important, dar prost

asumat, un rol, în principiu, esential, dar insuficient valorificat. Comparativismul a

generat nenumarate controverse; el este continuu invocat, dar foarte putin practicat

într-o maniera sistematica. Se eticheteaza cu numele de comparativism ceea ce adesea

nu este decât prezentarea paralela sau succesiva, de institutii, proceduri si

comportamente. (…). A încerca, în mod plenar, o analiza comparata pare a fi ceva

deasupra fortelor numerosilor politologi, chiar si a celor ce-si marturisesc

devotamentul pentru < ideologia > comparativa”7. Este o realitate ce se explica - dupa

parerea noastra -, prin faptul ca analiza comparata nu este numai un domeniu, o

ramura a stiintei politice, ci si o metoda. Analiza politica comparata este o orientare

teoretico-metodologica, un mod de abordare cognitiva ce prezinta propriile valente si

limite si nu, pur si simplu, o disciplina de ramura în câmpul stiintelor politice. Faptul

ca analiza politica comparata este o metoda de studiu cu vocatie sistemica, o maniera

explicativa ce transgreseaza cercetarea empirica a unei singure tari, zone sau regiuni,

ne permite sa o evaluam prin analiza sistemelor. Nu întâmplator, dezvoltarea analizei

comparate a sistemelor politice este legata de avântul sistemismului structurofunctionalist

al anilor 50-60. Atunci, analiza comparata a capatat o mare deschidere

spre cercetarea aspectelor structuro-functionale ale proceselor de dezvoltare si

modernizare din diferite regiuni ale lumii. Depasind perspectiva institutionala, analiza

comparata si-a sporit forta analitica datorita abordarii sistemice a fenomenelor si

proceselor politice.